Deși am mai scris un articol despre spectacolul Degeaba…?! al maestrului Tudor Gheorghe, nu mă pot abține din a mai adăuga câteva paragrafe ca o continuare firească. În principiu, Tot degeaba! este în mare parte asemănător cu spectacolul manifest anterior lui, închinat eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și ironic față de clasa politică autohtonă. Din […]
Despre maestrul Tudor Gheorghe voi scrie întotdeauna cu plăcere, deoarece fiecare spectacol al domniei sale este realizat cu multă dedicare și iubire pentru cultura română care ne definește, dar care nu este atât de accesibilă din cauza lipsei interesului pentru promovarea ei la nivel de mase. Fără a fi totuși elitist, sau cel puțin n-am […]
Din somnul lor, de noapte-ntunecoasă De unde-au stat, departe de frumos Se reîntorc livezile acasă În rochii înflorate până jos. E primăvară, iarăşi primăvară Pe fiecare margini de făgaş Îşi scot strămoşii degetele-afară De ghiocei, de crini, de toporaşi. Se simte iarăşi mirosul câmpiii, Din nou aruncă soarele pojarul La cântecul înalt al ciocârliii, Ies […]
De 25 de ani încoace, în luna decembrie au loc comemorări, se fac numeroase dezbateri și se scriu editoriale despre Revoluția din 1989. Fără a intra prea mult în domenii și subiecte care iscă opinii divergente și de foarte multe ori scandaluri la tv și în mediul online, voi vorbi despre spectacolul Degeaba al maestrului […]
Bat lung peste țară Reci ramuri de vânt Și codrul de ceară Miroase a sfânt. Vin zile cărunte… Spre văile moi Se lasă mărunte Dulci neguri de oi. Cocoare gonace Pe-un cer pământiu Spre calde conace Aceleași căi scriu Și-n poala zăbună A norilor orbi Văzduhul adună Sinoade de corbi. Dezmierzi o lumină? Se stinge… […]
Eram așa de obosit și sufeream. Eu cred ca sufeream de prea mult suflet. Pe dealuri zorile își deschideau pleoapele și ochii înroșiți de neodihnă. Pierdut – m-am întrebat: Soare, cum mai simți nebuna bucurie de-a răsări? Și-n dimineața-aceea fără somn cum colindam cu pași de plumb într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn. Păianjenii-și […]
Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva ciudat. Nu ştiu când o să fie asta, tată, Dar, hotărât, o să ne jucăm odată, Odată, poate, după scăpătat. E un joc viclean de bătrâni Cu copii, ca voi, cu fetiţe ca tine, Joc de slugi şi joc de stăpâni, Joc de păsări, […]
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus, Ca frunza bolnav-a carpenului […]
Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina. Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul. Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful şurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă. De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un […]
Muge-adânc un cerb în codru, Codrul freamătă adânc, De vânt crengile se frâng, Muge-adânc un cerb în codru, Muge-adânc şi nu e modru Gândurile să-mi înfrâng. Muge cerbul singuratic, Echo duce tânga-i lung, Glas de bucium lung-prelung; Peste codrul singuratic Cade viforul tomnatic, Nu pot jalea să-mi alung. Muge-un cerb, Diana Doamna Lui din ceruri […]