
Tăcerea stă printre morminte, Când noi ne golim de cuvinte Şi-n loc de inimile stinse Găsim doar lumânări aprinse. Zilele pentru blândele chipuri Sunt îndoliate anotimpuri, Pierdute pe veci, dar amintirea Se-nfrăţeşte cu nemurirea. O, siluete de mătase, Urcaţi pe scara infinită, Spre acea lume misterioasă; V-așteapt-o viaţă liniştită! by Alina Andreea Cătărău