De ce toamna-mi vine să scriu Doar versuri triste și-ntunecate? De parcă-n sufletu-mi străveziu Melancolia mi se zbate. Din ceruri, Tatiana cântă, Iar picături armonioase Șoptesc despre iubirea-i frântă Prin versuri cât mai dureroase. Când plouă, timpul se oprește, De parcă lumea ar jeli, Iar orice gând ce sălășluiește În minte, pe coală se va […]
La miezul nopții, timpul se scurge în propriul său ritm. -…- N-are sens să i te opui. (p 68) Am ales În noapte nu pentru că m-ar fi atras în mod special subiectul, ci pentru că voiam să citesc ceva scurt și simplu, ceva scris de Haruki Murakami. Nu m-a impresionat în mod special, dar […]
Même si la solitude n’est pas une prison pour moi. Il y a des moments quand je pense à toi, cher fantasme! Je ne sais pas qui es-tu, où es-tu ou comment puis-je te chercher… je seulement sens ta présence énigmatique comme la brise de la mer besant ma face. Viendras-tu chez moi pour illuminer […]
Citesc epistolele tale de o tristețe sfâșietoare și parcă te văd pe o plajă de la marginea lumii: cu părul de argint și mâinile tremurânde mușcate de ger, Însă cu un dor chinuitor de a te întoarce la Roma. Ca prin vis aud cum evoci în van cioburi de amintiri și vini de care nici […]
Sau poemul omului-frunză “Nimeni n-a scăpat și nici nu va scăpa vreodată de dragoste cât timp va exista pe pământ frumusețe și ochi să o vadă” O minte fierbe-n gânduri, dureroasă, Aprinsă-n tulburi, negre sentimente; Cropite strâmt de fruntea-i luminoasă, Subconștientul veșnic o încrede! Ea stă într-o clădire părăsită Ce nimeni, ochiul vreunuia cunoaște, Dar […]
Le-am scris cu unghia pe tencuială Pe un părete de firidă goală, Pe întuneric, în singurătate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat împrejurul Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan. Sunt stihuri fără an, Stihuri de groapă, De sete de apă Şi de foame de scrum, […]
Motto: « Si tu ne peux pas être positif, alors sois silencieux » (Proverbe) Comme la gouttelette précieuse d’une heure, Comme un moment plein de splendeur, Il me laisse en paix, quand je veux taire, Il crée l’atmosphère pour méditer. La douleur, les pensées, la dépression, L’impuissance ou la saturation S’atténuent et j’oublie les querelles, […]
Aş vrea să pot, din răsputeri, aşterne tot ce simt, pierdută umbră. Doar că dincolo de tot ce simt stă, înţepenit şi singur, un felinar. Un felinar stins. Iar acest stins felinar aşteaptă trecătorii în zadar. Singurătatea lui depăşeşte tăcerea anotimpurilor, foşnetul frunzelor, glasul nopţilor… Mi s-a părut puţin ciudat în clipa-n care-un tânăr agitat […]
Tristeţea îmi leagă eşarfa gândurilor melancolice la gât, iar tăcerea mă roagă s-o iau de mână şi să ne plimbăm prin cimitirul de frunze al parcului pustiu. by Alina Andreea Cătărău