– Codrule, codruţule, Ce mai faci, drăguţule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Şi de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. – Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupându-le, Apele-astupându-le, Troienind cărările Şi gonind cântările; Şi mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o […]
De ce noiembrie-i atât de-apăsător cu nopțile-i de tartar, în care fantomele amintirilor dansează în hore, iar sufletul ți-e greu ca plumbul și mintea-ți este încețoșată ca vremea de afară, iar tu te simți nepriceput la orice lucru ce ți se dă de făcut. Când plouă și frunzele-s moarte, mă simt ca bătrânul Bacovia, trist […]
Acesta-i un cântec pe care de mult Am vrut să vi-l cânt dumneavostră. Natura-l repetă cu aspru tumult. Acesta-i un cântec pe care-l ascult Cu nasul lipit de fereastră. Ca vechiul ceasornic cu muzică, port Cântare latentă în mine. Se pune-n mișcare un tainic resort Și-mi cântă romanța trecutului mort În freamăte lungi de suspine. […]
“O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu ştiu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinţ, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri şi cuminţi; Şi prin vuietul de valuri, Prin mişcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de […]
Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Și eu trec de-a lung de maluri, Parc-ascult și parc-aștept Ea din trestii să răsară Și să-mi cadă lin pe piept; Să sărim în luntrea mică, Îngânați de glas de ape, Și să scap din mână cârma, Și lopețile să-mi […]
Dragilor, astăzi vreau să vorbim despre o carte pe care sunt sigură că o știm cu toții, fiind păstrată undeva printre amintirile din copilărie. Am ales Din lumea celor care nu cuvântă a lui Emil Gârleanu deoarece am recitit-o recent și am simțit nevoia să vă spun și vouă câteva cuvinte despre ea. Mi-a fost […]
Ger târziu de primăvară, Ger uitat de iarna sură Prin zăvoiul zgribulit, Cu omătul netopit. Pe sub tufe de răsură, A adus cu el aseară Vânt din munte, Ploi mărunte, Grindină cât un grăunte Şi trei fagi, aşa-ntr-o doară. A trecut pe ulicioară Şi s-a dus Pe deal în sus, Şi pe geamuri mi-a lăsat […]
Precum aduce-n sârg cu sine Spre ţara de-unde-a fost gonit Un rege-n furie-oştiri străine, Aşa vedeam un vânt grăbit Cu norii după el cum vine. Urlând le cârmuia cărarea Purtându-i în năvală orbi, Părea că varsă-ndepărtarea Şi mii de lupi şi mii de corbi De-a valma să-nspăimânte zarea. Silit-au codri mari să mugă Şi-n turn, […]
Din somnul lor, de noapte-ntunecoasă De unde-au stat, departe de frumos Se reîntorc livezile acasă În rochii înflorate până jos. E primăvară, iarăşi primăvară Pe fiecare margini de făgaş Îşi scot strămoşii degetele-afară De ghiocei, de crini, de toporaşi. Se simte iarăşi mirosul câmpiii, Din nou aruncă soarele pojarul La cântecul înalt al ciocârliii, Ies […]
Nimeni n-a rămas în stradă. Norii negri vin grămadă. Zboară frunzele uscate În văzduh împrăştiate Şi salcâmii stau să cadă: Bate vântul, bate… A ieşit de la răscruce O femeie care duce Un copil de mână… Sună Porţi izbite de furtună Şi femeia face cruce: Fulgeră şi tună. Dar a norilor năframă Se sfâşie… Biata […]