Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună. În piept mi s-a trezit un glas străin şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune, că strămoşii, cari au murit fără de vreme cu sânge tânăr încă-n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare […]
A History of the Expatriate Writers in Paris That Made Up the Lost Generation Several months ago I wrote a Romanian review for Woody Allen’s film, Midnight in Paris, which is one of my favourite movies of all time. Due to this amazing film and also due to my fascination with the City of Lights, […]
În frunza de cucută amară îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă de moarte mă pătrunde, cum vă privesc pe malul mării de secară, flori de mac. Aş vrea să vă cuprind, că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi îmi par urzite din spuma roşie a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară. Aş vrea să vă […]
Dumnezeu s-a născut în exil este un roman scris inițial în limba franceză de autorul român Vintilă Horia (pe numele său adevărat Caftangioglu Gheorghe) și a apărut pentru prima dată în anul 1960, în Franța. Romanul face parte din Trilogia exilului alături de Cavalerul resemnării (1961) și Prigoniți-l pe Boetiu! (1983). Deși scriitorul a câștigat […]
Iubeşti – când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori şi de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubeşti – când suavă icoana ce-ţi faci în durere prin veac o ţii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânţi […]
Cum te găseşti, uşoară zburătoare, Zăcând aci, pe-o margine de drum, Şi nu dormind într-un polen de floare, Învăluită-n aur şi parfum? Neascultând de vântul de la stup, Te-ai aruncat în plasa verde-a zilei Şi darurile-acum, ale zambilei, Puterile-amorţite ţi le rup. Voind să duci tezaurul de ceară, Te prăbuşişi din drumul cel înalt. Cine-o […]
Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existenţe din moartea mea răsar, Şi-adevăratul nume ce-l port: e unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfăşur lung ţesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Şi blondul şir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieţii revarsă un trecut. […]
Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep? Credeţi-mă, credeţi-mă, despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei: despre soartă şi despre şarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul grădinile omului, despre cerul spre care […]
Lay your sleeping head, my love, Human on my faithless arm; Time and fevers burn away Individual beauty from Thoughtful children, and the grave Proves the child ephemeral: But in my arms till break of day Let the living creature lie, Mortal, guilty, but to me The entirely beautiful. Soul and body have no bounds: […]
Eram așa de obosit și sufeream. Eu cred ca sufeream de prea mult suflet. Pe dealuri zorile își deschideau pleoapele și ochii înroșiți de neodihnă. Pierdut – m-am întrebat: Soare, cum mai simți nebuna bucurie de-a răsări? Și-n dimineața-aceea fără somn cum colindam cu pași de plumb într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn. Păianjenii-și […]