Tristeţea îmi leagă
eşarfa gândurilor melancolice la gât,
iar tăcerea mă roagă
s-o iau de mână
şi să ne plimbăm
prin cimitirul de frunze
al parcului pustiu.
by Alina Andreea Cătărău
Tristeţea îmi leagă
eşarfa gândurilor melancolice la gât,
iar tăcerea mă roagă
s-o iau de mână
şi să ne plimbăm
prin cimitirul de frunze
al parcului pustiu.
by Alina Andreea Cătărău
Tags: loneliness, poezie, singuratate, tacere
This entry was posted on March 14, 2014 at 5:10 pm and is filed under Poeziile noastre. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.