Tăcerea stă printre morminte,
Când noi ne golim de cuvinte
Şi-n loc de inimile stinse
Găsim doar lumânări aprinse.
Zilele pentru blândele chipuri
Sunt îndoliate anotimpuri,
Pierdute pe veci, dar amintirea
Se-nfrăţeşte cu nemurirea.
O, siluete de mătase,
Urcaţi pe scara infinită,
Spre acea lume misterioasă;
V-așteapt-o viaţă liniştită!
by Alina Andreea Cătărău
