Savoarea sublimei măreţii – 3

December 22, 2014

gregorianRăsplata binemeritată

Mă bucur că am ajuns până aici. Vreau acum să vă prezint o serie de melodii în completarea celor ambientale anterioare, pe care le puteţi găsi în prima şi a doua parte ale acestui articol. Aceleaşi menţiuni rămân valabile, cu precizarea că de data aceasta se vor înmulţi melodiile care folosesc voci şi cor. Vor fi aruncate în joc cam aceleaşi calificative… consideraţi această rundă un bonus, o completare necesară la atâtea şi atâtea alte exemple de melodii care pur şi simplu te pot lăsa cu respiraţia tăiată.

Să fie oare aceasta ultima parte?…

~*~

Pentru început vă propun un grup pe care l-am descoperit întâmplător, nu chiar de mult. Urmăream de fapt o emisiune din seria “America Got Talent”, când un iluzionist a folosit un fragment de melodie deosebită pentru spectacolul său (pur şi simplu m-au lovit unde mă doare orga şi corul) şi a fost dragoste la prima vedere… sau auzire. Nu m-am lăsat până nu am găsit ,,vinovatul”: piesa Fundamentum de Lesiem. Poate că nu e foarte cunoscut, dar câteva melodii ale acestui grup impresionează totuşi de la prima audiţie. Numele de “lesiem” vine din latină de la ideea de rănit (poate chiar verbul laedo, -ere, laesi, laesum). Din această perspectivă, melodiile lor lasă să se vadă parcă strigătul unui suflet rănit şi au o uşoară nuanţă de jale.Folosesc tot un fel de pseudo-latină, cu traduceri aproximative. Vă propun trei exemple grăitoare:

Fundamentum – Melodia care mi-a atras atenţia de la bun început. Nu am timp să mă plictisesc cu ea nici o clipă măcar… pentru câteva secunde începe foarte prudent, adunând tensiune şi ţinându-te curios până la declanşarea forţelor. Un fragment cu tobe şi sunete de fundal armonioase şi grave, precum şi subtile tonuri electrice şi o combinaţie de alte instrumente întreţin încordarea emoţională. Intervenţia unui cor măreţ, cu tonuri masculine la fel de grave şi totuşi înălţătoare (pur şi simplu îţi dă impresia de adânc şi de înalt în acelaşi timp) şi mereu lin curgătoare este paralizantă. Aceste voci în deplină armonie pregătesc terenul unei dezlănţuiri de energie cu adevărat glorioasă: din prudentă, suspicioasă, melodia devine deschisă, luminoasă, măreaţă. Apoi o orgă readuce tensiunea şi un sentiment de uşoară spaimă faţă de un posibil necunoscut. Dar este alături de tine corul, apărător, încurajator. Spre final toate sunetele se îmbină ca pentru o epifanie generală. Nu am cuvinte pentru încheierea melodiei… trebuie pur şi simplu trăită cu toată imaginaţia activă. Orice moment măreţ, orice împlinire, orice clipă în care v-aţi simţit cu adevărat învingători merită un astfel de fundal sonor, alegerea e a voastră. Pentru o experienţă sporită, personal recomand să încercaţi şi această variantă a piesei, care are pe fundal câteva sunete suprapuse din scurtul filmuleţ pe care a fost pusă. Cel puţin pentru mine, chiar şi fără film, respectivele sunete metalice adaugă ceva inefabil melodiei, îi dă un strop de măreţie care o face cu adevărat glorioasă. Melodia inspiră măreţie, vigoare şi chiar are o aură de virilitate inocentă, proaspătă şi spontană.

Liberta – o melodie de data aceasta despre ceea ce este feminin. Dacă treceţi cu răbdare peste începutul destul de puţin antrenant, veţi lesiemdescoperi în continuare un minunat cor masculin cu aceleaşi tonuri virile pure, spiritualizate, iar apoi intervenţia unei voci feminine care marchează momentul de graţie al piesei fiind de o factură atât de diferită de cor şi totuşi… atât de bine armonizată cu acesta. Exprimă atât de sincer şi gingăşia, dar şi suferinţele feminităţii.

Britannia – ne-am obişnuit deja cu stilul Lesiem care mai dă o piesă dezarmantă prin Britannia. De data aceasta, o voce masculină singuratică şi totuşi atât de pură dă tonul pe acorduri de pian, urmând a i se alătură mai apoi una feminină. Melodia inspiră o suavitate matură, muncită şi totuşi reuşită, fără a face excese de dulcegării sau lucruri copilăroase, şi poate fi considerată chiar una de iubire şi dor… într-un stil atât de diferit de ceea ce înţelegem de regulă prin melodii de dragoste astăzi.

Mai mult despre Lesiem vă las să descoperiţi singuri.

 ~*~

În continuare vă propun un grup mai cunoscut, Gregorian. Acesta are şi melodii proprii dar sunt vestiţi şi pentru numeroase cover-uri (reinterpretări) în stil coral după melodii renumite. Ceea ce le-a adus faima şi chiar îi face buni este o combinaţie deosebită (şi totuşi atât de rar practicată) între corul cu orchestră şi muzica rock. Alte surse de astfel de experimente reuşite fiind puţine, Gregorian este nu de puţine ori cap de listă.

Cu siguranţă aţi auzit de stilul de muzică gregorian în cu totul alt context. Este muzica bisericească doar cu voce, fără nici un acompaniament instrumental. Sună deosebit de bine când e practicată de voci experimentate şi deşi specific îi este stilul lin (datorită mediului în care este praticată în mod autentic) este la fel de frumos şi când ritmul se laicizează şi devine vioi. Atunci este practic muzica obişnuită corală, uneori ca de operă, cu o vagă aură spirituală datorită originilor ei. Grupul Gregorian nu cântă, fireşte, muzică gregoriană autentică… dar îi imită cele mai frumoase aspecte. Vocile sunt cele mai importante şi acompaniamentul instrumental este acolo cât să le pună în evidenţă şi să pregătească atmosfera.

Două cântece de-ale lor sunt cu adevărat geniale, şi anume reinterpretarea după Lady in Black de Uriah Heep (după care şi Iris au făcut un duet cu autorul melodiei) şi Before the Dawn.

“She came to me one morning… one lonely Sunday morning…” Despre Lady in Black aş putea spune multe fără să mă mai opresc, chiar vorbind de original… interpretarea de către Gregorian este unul din puţinele exemple unde cover-ul a făcut o treabă atât de bună că rivalizează realmente cu originalul! De unde să încep? De la versurile originale? De la ritm, de la cor, de la voci, de la poveste… de la imaginile sugerate cu aceeaşi prospeţime şi durere de fiecare dată, de la melodicitatea absolută dincolo de orice cuvinte? Sunt sentimente de euforie şi extaz ori de câte ori ascult această melodie cu toată atenţia. Începutul nu pierde vremea să te introducă în ceea ce Gregorian are mai bun şi mai bun: voci aproape nepământeşti, zdrobitoare prin măreţia lor, cuceritoare. Apoi eşti captivat până la final, fără scăpare. De data aceasta există versuri de nedrescris care trebuie urmărite cu atenţie pentru că au un miez bogat în sensuri şi o poveste cutremurătoare, un adevărat imn dedicat femeii şi totodată o piesă care ar trebui să figureze de la sine pe toate listele cu melodii anti-război. “Oh lady lend your hand outright / And let me rest here at your side”…

Before the Dawn în varianta Gregorian este o piesă originală. “So the words that he speaks become the life / Held in his calloused hands / And given to those who would cry / To pull them away from the cold and the rain / Take them out of the night into the day”. E o melodie care inspiră nădejde şi revenirea la sinceritate şi prospeţime, dincolo de grijile cotidiene care formează măşti ce ajung să ne înlocuiască sufletul autentic. Merită să acorzi atenţie versurilor şi ritmului lin şi odihnitor. Este aproape ca un cântec de adormit… adulţii. Pentru că şi noi avem nevoie de o voce maternă care să ne redea speranţa zilei de mâine. Speranţa că suntem totuşi vii în această junglă de piatră şi metal. Este o chemare şi o încurajare adresată inimii din noi. “Beat now, the hearts that are still / And watch as the day Gregorian darkpasses on / Beat now, the hearts that are still/ Before the dawn comes / Beat now, the hearts that are still / Rise as the day passes on / Beat now, then I’ll reveal the place where we belong.”

Vă mai recomand alte cover-uri reuşite de Gregorian după melodii îndrăgite precum: Bring Me to Life, My Immortal, Frozen, Losing my Religion, Boulevard of Broken Dreams, We are the champions, Winds of change, Yesterday, Imagine, Nights in White Satin, Nothing Else Matters. Redescoperiţi acum noi valenţe ale acestora!

 ~*~

Şiiii… iarăşi am rămas fără spaţiu ca să vă mai vorbesc de atât de multe altele…

Aşa că nu pot decât să va invit şi la un al patrulea articol, ca să mă revanşez. Urmează o selecţie (foarte severă) din Era, Enya şi Celtic Woman, voci angelice de data aceasta feminine.

Să fie ultima parte…

…???

by Anca-Raluca Sandu

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

One Response to Savoarea sublimei măreţii – 3

  1. Aventura continuă | eLitere on December 22, 2014 at 5:00 pm

    […] Savoarea sublimei măreţii – 3 December 22, 2014 […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *