Motto: „De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?” (Marin Sorescu – Iona)
Aş vrea acum, la miezul nopţii,
Cei care oameni dragi am pierdut,
O rugă să spunem cu toţii,
Ca ei s-o ia de la-nceput:
Pe rude şi pe-ai noștri părinţi
Să-i cinstim ca pe nişte sfinţi.
Pentru toți cunoscuţii-am vrea,
Pe cer să mai lumineze-o stea.
Pentru-artiștii ce ne-au cântat
Sau pe scene-adesea au jucat,
Cu măști și replici ne-au încântat,
Dar cu pasiune-au ars imediat —
Pentru-aceștia ne dorim nespus,
Primeşte-i, Doamne, acolo sus.
Să moară nu s-au aşteptat,
Deşi timpul i-a avertizat.
Ieri s-a mai stins pe bolt’ o stea,
Astăzi o alta s-a născut,
Pe cei dragi să-i mai vedem am vrea,
Însă mai mult nu s-a putut.
by Alina Andreea Cătărău
Poezia „Rugă pentru cei adormiți” este o meditație tristă,dar sublimă. Aducerile aminte ne învăluie cu fiecare vers, pentru a ne situa de fiecare dată în trecutul atât de drag nouă, un trecut care se metamorfozează într-un prezent continuu. Condiționalul-optativ al verbului din primul vers, la nivel stilistic crează o puternică conotație subiectivă implicând direct persoana eului liric prin dorința sa de a înfrunta ireversibilitatea timpului „la miezul nopții” când suntem în atemporal. La ora 00.00 putem avea acces la absolut și suntem mai aproape de cei „plecați”.