Regele dansează

March 16, 2015

regele danseaza elitere 1Voi rămâne în zona filmelor istorice, care au în centrul lor figuri regale, însă de data aceasta vom traversa Marea Mânecii spre continent și vom merge câteva secole înapoi, pentru a ajunge la garandioasa și strălucitoarea curte a lui Ludovic al XIV-lea. Le roi danse sau Regele dansează este o dramă istorică apărută în anul 2000, regizată de belgianul Gérard Corbiau. Filmul recreează evenimente publice și private petrecute atât înaintea cât și în timpul domniei Regelui Soare. Această ecranizare este inspirată dintr-o carte biografică intitulată Lully ou le musicien du soleil scrisă de muzicologul și autorul francez Philippe Beaussant în anul 1992. Astfel, întâmplările de la curte reprezintă o retrospecție a protagonistului aflat pe patul de moarte.

Jean-Baptiste Lully (Boris Terral) este un compozitor florentin, care devine un favorit al viitorului rege Ludovic al XIV-lea (Benoît Magimel) după ce îi dăruiește acestuia o pereche de pantofi aurii pentru Ballet de la Nuit, o compoziție a lui Lully în care Ludovic întruchipează Răsăritul de Soare. Cu timpul, apropierea de rege îi aduce lui Lully numeroase avantaje: devine compozitorul curții, îi este dată drept soție Madeleine Lambert (Cécile Bois), fiica lui Michel Lambert, și iubita lui Robert Cambert (Johan Leysen), compozitorul vechiului regim. Lully compune balete și operă în limba franceză și împreună cu Molière (Tchéky Karyo), prietenul său, creează momente artistice ieșite din comun pentru a-l amuza și a-l slăvi pe pretențiosul monarh.

Deși adorația lui Lully pentru Ludovic este de înțeles până la un punct, sunt câteva scene în care compozitorul se manifestă ca un îndrăgostit sau ca un iubit gelos față de monarh. De exeplu, când Ludovic este grav bolnav, Lully preferă să îi cânte la vioară, sperând că regele nu va muri, în loc să stea cu Madeleine, care se afla în travaliu. O altă scenă care denotă iubirea (cel puțin platonică) a lui Lully pentru Regele Soare este momentul în care compozitorul este cuprins de o gelozie feroce, văzând cum Ludovic face dragoste cu o femeie în cortul său regal.

După moartea Cardinalului Mazarin, Ludovic decide că a venit momentul să domnească singur, fără guvern. El dorește să iasă de sub regele danseaza elitere 2autoritatea și influența Reginei Ana de Austria (Colette Emmanuelle). Prin dorința sa de a controla totul și de a nu fi luată nicio hotărâre fără consimțământul său, regele se considera trimisul lui Dumnezeu pe pământ și astfel putea preveni revoltele populare. Pentru Ludovic, eticheta și dansul de care era obsedat au devenit modalități de a-și exercita puterea absolută. Îi plăcea să fie în centrul atenției, să întruchipeze rolul soarelui, ceilalți să danseze în jurul său ca niște planete și să îi fie închinate versuri de laudă ca unui zeu.

Prin intermediul lui Jean-Baptiste Lully și al lui Molière, își impunea propriile viziuni în artă, la fel ca în conducerea statului sau a armatei. Însă cea mai mare ambiție a regelui a fost construirea imensului Palat Versaillles, care se spune că a sărăcit Franța acelui secol. Chiar și fără să știm prea multe despre Ludovic, ne-am da seama de grandomania și de egocentrismul său din scena în care regele dă indicații arhitecților cu privire la grădini: regele voia grădini ca în basme, o sală de teatru în aer liber, unde comediile lui Molière să fie jucate, un labirint prin care să îl caute servitorii, un canal cât o mare, pe care regele să poată naviga, etc. Aceste cerințe nu puteau decât să îi facă pe arhitecți și pe curteni să le considere scandaloase și fanteziste.

Deși Regele dansează nu are un trailer prea convingător, ecranizarea mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam, prin felul în care redă viața plină de intrigi de la curte, ascensiunea lui Lully pe scara socială, colaborarea sa cu Molière, dar și despotismul și grandomania regelui. Din punct de vedere compozițional, domină culorile calde (galben, portocaliu, roșu, maro), cele mai multe scene au loc în încăperile palatelor Luvru și Versailles, iar creațiile muzicale ale adevăratului Jean-Baptiste Lully întregesc atmosfera de la curte prin caracterul lor monumental și glorificator.

regele danseaza elitere 3Voi încheia recenzia menționând faptul că unele scene din film, prin natura lor grotescă (moartea lui Molière, scene legate de boli sau tratamente medicale ciudate reale sau scenele promiscue, care nu sunt chiar atât de numeroase), nu vor fi pe gustul unor cinefili. Însă, dacă trecem cu vederea aceste scene, rămânem cu o ecranizare interesantă, care ne demonstrează că ambiția unui compozitor și obsesia unui rege de a controla întregul sistem și de a fi întotdeauna în centrul atenției sunt dorințe universal valabile, care nu țin cont de epocă.

by Alina Andreea Cătărău

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *