Propuneţi modalităţi concrete de prevenire a oboselii în clasa de elevi, precum şi soluţii de motivare a clasei.
Oboseala este unul dintre efectele unui management defectuos, alături de supraîncărcarea fluxurilor şcolare, lipsa de motivare, minciuna, abandonul şcolar şi agresivitatea. Oboseala poate fi obiectivă (reducerea calităţii şi a cantităţii rezultatelor) sau subiectivă (plictiseală, delăsare, epuizare). Timpul destinat lecţiilor este scurt şi, pentru a fi folosit cât mai eficient, profesorii trebuie să găsească modalităţi potrivite pentru a preveni oboseala. În primul rând, este necesar să se ţină cont de dorinţele şi nevoile elevilor; pentru aceasta, trebuie avut în vedere feedback-ul primit din partea lor. Strategiile utilizate vor fi alcătuite în aşa fel încât să vină în întâmpinarea acestor nevoi (ţinându-se cont şi de eficienţa de care dau dovadă copiii în diferite momente ale zilei).
Elevii petrec câteva ore pe zi la şcoala, dar este de aşteptat să lucreze şi acasă. Este de preferat să petreacă mai mult timp studiind la şcoală şi să aibă mai puţine teme pentru acasă. Astfel, se va realiza un echilibru între timpul dedicat studiului şi timpul liber (când creierul se odihneşte şi noile cunoştinţe sunt ordonate). Cât priveşte prevenirea oboselii în clasă, o modalitate potrivită ar fi ţinerea unor ore în aer liber (în parc sau în curtea şcolii, într-un spaţiu verde). Pe lângă aceasta, activităţile propuse la ore trebuie să fie variate şi potrivite nivelului de cunoştinţe de care elevii dau dovadă (dacă sunt prea uşoare, se plictisesc; dacă sunt prea grele, renunţă încă din primele momente).
Elevii trebuie să fie mereu motivaţi să participe la activităţile din clasă, deci trebuie subliniată importanţa folosirii recompenselor interne şi externe. Pentru menţinerea disciplinei şi a motivării în clasă nu este suficient să pedepsim elevii atunci când greşesc. Ei trebuie să fie încurajaţi, sprijiniţi şi răsplătiţi pentru eforturile lor. O notă bună, laude, excursii, cărţi, diferite alte premii… acestea sunt modalităţi externe prin care interesul unui elev poate fi trezit şi menţinut, măcar până în momentul în care acesta urmăreşte mai degrabă motivele interne (satisfacţie pentru atingerea sau depăşirea propriilor standarde, satisfacerea curiozităţii, descoperirea de noi informaţii, împlinirea personală) pentru a-şi atinge scopurile.
Desigur, modalităţile de motivare – în special cele externe – pot avea şi efecte negative (de exemplu, elevul refuză să înveţe dacă nu primeşte cadouri costisitoare). Din această cauză, este important să avem mereu în vedere faptul că elevii trebuie recompensaţi nu pentru că se comportă într-un anumit fel sau pentru că satisfac fără prea mult interes anumite cerinţe, ci pentru că sunt conştienţi că merită să muncească pentru o răsplată (nu neapărat materială), pentru a ajunge să-şi însuşească un set solid de valori.
by Elena Atudosiei
