lacrimi cad din cer pe pielea mea,
formând cercuri multiple
şi inima mea doarme profund
sub plapuma scârţâitoare de zăpadă
şi vise precum aripi diafane
îmi atrag paşii pe podul de cristal
deasupra versanţilor trecutului şi viitorului
fluturi albaştri îmi tatuează pielea
şi perle apar pe corpul meu fragil
strălucind ca stelele de pe rochia lunii –
crinolina mea foşneşte cu toate petalele ei de crin şi de puf
brodate profund pentru a-mi acoperi sufletul emoţionat,
ce strigă după braţele fantomatice ale iubitului ideal –
care n-ar putea niciodată să se nască pentru mine,
prinţul unei alte epoci…
îmi ridic braţele spre imensitatea neagră,
închizându-mi ochii pentru a simţi
vântul care se joacă cu părul meu de catifea;
buzele mele şoptesc timid precum fantasme:
nemuritoare… tu eşti nemuritoare…
by Alina Andreea Cătărău
