Ca două umbre de marmură,
ne-nvârtim deasupra Senei:
eu ÅŸi partenerul meu atemporal.
Pianul şi acordeonul fac să renască Parisul de altădată,
prin norul de parfum fin din sufletul meu
şi prin eleganţa mişcărilor lui.
Mă lipesc de pieptul său,
doar pentru a mă-ndepărta brusc,
îmi feresc privirea de a lui,
pentru a tânji iar după ea.
O ploaie de licurici împânzeşte Oraşul Luminilor,
o văpaie-mi izbucneşte-n inimă,
o stea-mi străluceşte-n gând,
iar urechea-mi este-ncălzită de vocea lui tandră.
Învaţă-mă cum să iubesc Parisul!
by Alina Andreea Cătărău
