Clasificarea consoanelor în limba română

February 14, 2014

Consoanele sunt sunete ale căror trăsături sunt determinate de prezenţa unor obstacole în calea fluxului de aer emis.

În distingerea consoanelor sunt implicate trei mecanisme  articulatorii:

  • vibraţia coardelor sau lipsa vibraţiilor, care creează opoziţia sonor/ surd;
  • modul de articulare, care produce sunete oclusive, semioclusive, fricative (constrictive), sonante lichide (laterale şi vibrante) şi oclusive nazale;
  • locul de articulare al organelor fonatorii, care caracterizeazǎ sunetele bilabiale [p], [b], [m], labiodentale [f], [v], dentale [t], [d], [ţ], [s], [z], [n], [l], [r], prepalatale [č], [ğ], [ş], [j], palatale [k’], [g’], velare [c], [g] şi laringale [h].

S = consoană sonoră

s = consoană surdă

 Loc de articulare

 

 

Mod de articulare

Bilabiale

Labio-

dentale

Dentale

(dental-alveolare)

Prepalatale

Palatale

Velare

(postpalatale)

Laringale

s

S

s

S

s

S

s

S

s

S

s

S

s

S

Oclusive

(explosive)

P

B

 

 

T

D

 

 

K’

G’

C

G

 

 

Africate (semioclusive)

 

 

 

 

Ţ

Č

Ğ

 

 

 

 

 

 

Fricative sau

Constrictive

 

 

F

V

S

Z

Ş

J

 

 

 

 

H

Nazale

(oclusive nazale)

M

 

 

N

 

 

 

 

 

 

 

 

Lichide

Laterale

 

 

 

 

L

 

 

 

 

 

 

 

 

Vibrante

 

 

 

 

R

 

 

 

 

 

 

 

 

Din combinaţia acestor trăsături distinctive rezultă matricea fonologică a fiecărei consoane. De pildă, /b/ este o consoană oclusivă, bilabială, sonoră.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *