Cine oare nu și-a dorit măcar o dată în viață să întâlnească personajele mult iubite din cărțile preferate? Cum ar arăta o lume în care granițele dintre fantezie și realitate se estompează uneori, iar oamenii și personajele fictive pot călători dintr-un univers în altul? Scriitorul englez Jasper Fforde creează o asemenea lume, una delicios de ciudată, în romanul său de debut, Cazul Jane Eyre (aka The Eyre Affair).
Cartea a fost publicată în Marea Britanie în 2001 și este prima din seria Thursday Next. Acțiunea se desfășoară într-o realitate alternativă, în Anglia anului 1985, unde Thursday Next, detectiv literar în LiteraTec SO-27, se confruntă cu maleficul Acheron Hades, urmărindu-l până în lumea lui Jane Eyre. Romanul e împărțit în 36 de capitole (bine, 35… nu există un al treisprezecelea capitol); narațiunea e – predominant – la persoana I, perspectiva avec, iar cea care povestește este însăși eroina Thursday, o femeie inteligentă, care a luptat în Războiul Crimeii, război ce se întinde pe o perioadă de 131 de ani.
Găsești tot ce vrei – and then some – în Cazul Jane Eyre: DGS (Divinitatea Globală Standard, ceea ce obții când aduci laolaltă câte un pic din toate religiile posibile și imposibile cu scopul de a încheia războaiele religioase), călătorii în timp, păsări dodo înviate cu ajutorul ingineriei genetice, universuri alternative, vampiri, vârcolaci și multe altele. Nimic nu este imposibil în această lume. În plus, între toate aceste ciudățenii și-a făcut loc și o poveste de dragoste. Cu fiecare pagină citită ești tot mai atras de vocea care narează. Imaginația nu cunoaște limite, deși salturile frecvente de la un subiect la altul ar putea fi obositoare și iritante pentru unii cititori.
Personajele sunt numeroase, apar când nu te aștepți, dispar la fel de repede și au nume care mai de care mai bizare: Thursday Next (Joia Viitoare, fiica lui Wednesday), unchiul Mycroft, Landen Parke-Laine (logodnicul și mai apoi soțul lui Thursday), Paige Turner, Stoker (poreclit Spike), Jack Schitt, Acheron Hades etc. Dar sunt lipsite de profunzime; nici măcar protagonista nu scapă din categoria personajelor plate. Și nici antagonistul. Thursday și Hades reprezintă lupta dintre bine și rău; e de înțeles că binele triumfă în final.
Next luptă pentru a-și salva atât mătușa și unchiul, cât și romanul preferat – Jane Eyre. Hades e răutatea întruchipată, hobby-urile lui fiind „crima făcută pe îndelete, tortura și aranjamentele florale” (pag 225). Este mai puternic decât oricine altcineva, neezitând să se folosească de abilitățile sale pentru a crea haos. El face ca furtul a două manuscrise bine păzite (Martin Chuzzlewit și Jane Eyre) să pară o joacă de copii. Acțiunile celor doi sunt previzibile, dar farmecul lecturii rămâne neștirbit.
Romanul abundă în jocuri de cuvinte, umor, ironie, dar și detalii care rămân suspendate și întrebări care nu-și găsesc răspunsul decât în următoarele cărți (care, între noi fie vorba, nu au mai ajuns sub ochii mei… încă). Finalul este deschis, pregătind terenul pentru o nouă serie de aventuri.
Cazul Jane Eyre poate fi privit ca un metatext, cu aluzii literare la tot pasul. Dar autorul oferă doar informații generale și accesibile, ușor de recunoscut. Apar nume precum Dickens, Charlotte Brontë, 
Shakespeare, Swift, Milton, Wordsworth și Poe. Cei care nu au citit romanul Jane Eyre nu trebuie să-și facă griji în privința urmăririi firului narativ; Thursday face un rezumat al cărții pentru colegul ei, Bowden Cable. Din păcate, abia începând cu capitolul 27 acțiunea devine mai complexă și atinge punctul culminant, odată cu intervenția lui Next în lumea creată de Charlotte Brontë pentru a o salva pe Jane.
Fforde ne oferă o scriere originală, dinamică și seducătoare, de care cu greu te poți desprinde. Este indicat să fie citită într-un loc confortabil, unde să nu te deranjeze nimeni, pentru a putea savura cu adevărat povestea lui Thursday.
by Elena Atudosiei
[…] was given this book, but I needed to read something like this back then. Oh, and I also want to add The Eyre Affair, even though I haven’t got a […]