Care este deosebirea dintre caracter şi temperament?
Caracterul reprezintă nucleul întregii personalităţi umane. Temperamentul desemnează ansamblul manifestărilor psiho-comportamentale ale particularităţilor sistemului nervos central (SNC). Spre deosebire de caracter (latura relaţională şi valorică a personalităţii), temperametul reprezintă latura dinamico-energetică a personalităţii.
Temperamentul are baze puternice în ereditatea individuală, dar caracterul este construit prin educaţie. Altfel spus, temperamentul este înnăscut (genotip) şi nu poate fi modificat sau schimbat. În cel mai bun caz, putem atenua trăsăturile negative sau evidenţia trăsăturile pozitive ale temperamentului prin intermediul educaţiei şi culturii. Spre deosebire de acesta, caracterul se formează (fenotip) pe tot parcursul vieţii, prin intermediul societăţii, valorilor morale și educaţiei.
Hipocrate vorbeşte despre patru tipuri de temperamente: sangvinic (predominanţa sângelui), coleric (predominanţa bilei galbene), melancolic (predominanţa bilei negre) şi flegmatic (predominanţa limfei). Nu există temperamente pure. Fiecare personalitate umană este un ansamblu de caracteristici temperamentale, dominat de un anumit tip temperamental. De exemplu, temperamentul sangvinic poate fi dominant (sociabilitate, dinamism, superficialitate, dorinţă de schimbare etc.), prezentând însă şi influenţe colerice (voinţă puternică, impulsivitate).
Spre deosebire de temperament care poate fi doar modelat, caracterul este structurat. Această structură include forma şi conţinutul. Temperamentul este inclus în formă, alături de voinţă, deprinderi şi obiceiuri. Conţinutul cuprinde motive, constrângeri, atitudini, concepţia personală despre lume şi viaţă. Conţinutul caracterului se exteriorizează prin intermediul formei acestuia.
Temperamentul nu este influenţat de conştiinţă, pe când caracterul evoluează prin intermediul afectivităţii şi motivaţiei. Nu există temperament bun sau temperament rău. Conştiinţa are are un rol important în formarea caracterului, dar temperamentul nu are valoare morală.
Voinţa nu poate modifica temperamentul şi de aceea nu suntem răspunzători pentru temperamentul pe care îl avem. În schimb, voinţa contribuie esenţial la formarea şi dezvoltarea caracterului prin alegerea valorilor pe care le urmăm, prin opţiunea pentru anumite comportamente, gesturi, pentru limbaj, pentru modul în care mergem, mâncăm sau ne îmbrăcăm. De aceea, fiinţa umană este direct responsabilă pentru ceea ce este ea sau pentru caracterul dobândit.
by Elena Atudosiei
