Când vântul copacii îndoaie
Şi plouă, şi-i vânt, şi ni-i frică
Fugim la bunica-n odaie,
Noi, două surori şi-o pisică.
Acolo-i călduț, şi-i tăcere.
Divanul bătrân dintre uşi,
Cu vechile lui lăicere,
Ne-aşteaptă cu cărţi şi păpuşi.
Bunica ne iese-nainte
Cu zâmbetul blând de bunică.
– Ei, care mi-a fost mai cuminte,
Fetiţele, ori tu, pisică?
