Tot degeaba!

December 21, 2016

tot-degeaba-elitereDeși am mai scris un articol despre spectacolul Degeaba…?! al maestrului Tudor Gheorghe, nu mă pot abține din a mai adăuga câteva paragrafe ca o continuare firească. În principiu, Tot degeaba! este în mare parte asemănător cu spectacolul manifest anterior lui, închinat eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și ironic față de clasa politică autohtonă. Din această cauză, nu voi repeta ceea ce am scris în celălalt articol, ci mă voi concentra doar pe elementele noi ale acestui spectacol și pe stările pe care mi le-a provocat. Așadar, dacă doriți să vă faceți o idee despre spectacolul Degeaba…?!, vă invit să citiți mai întâi articolul meu mai vechi, iar apoi să reveniți aici pentru așa-zisa  „parte a doua”.

Ținând cont că am văzut spectacolul Degeaba…?! de două ori, știam că Tot degeaba! mă va întrista măcar la fel de tare precum precedentul, deși maestrul anunțase că de data asta va fi mult mai incisiv în mesajele sociale pe care le promovează. Nu doar că a fost mai dur și direct, dar pe mine m-a făcut să simt pentru prima dată la un concert vină. Da, nu știu de ce, dar m-am simțit vinovată pentru propria-mi naivitate și m-am întristat la gândul limitărilor noastre ca popor prins în cercul vicios al nenorocului istoric, politic și chiar cultural, din care nu izbutim să ieșim.

Cert este că acest concert a avut un impact semnificativ asupra mea. După ce s-a terminat, mă simțeam foarte ciudat, ca și cum catharsis-ul mi-a făcut inima bucățele și mi-a umplut mintea cu gânduri și întrebări amare. Oricum, după un astfel de spectacol, am avut senzația că orice alt tip de muzică este de-a dreptul pueril și lipsit de conținut. Am mai rămas uimită și de faptul că acest concert a fost mai rock decât precedentul, un gen muzical care pare greu de suprapus peste tipul de spectacole ale lui Tudor Gheorghe. Și totuși alăturarea a fost perfectă, iar cântecele noi au fost pline de sarcasm și amărăciune cu privire la neamul nostru ușor de mințit, politicienii interesați doar de propria lor bunăstare și societatea actuală. Spre exemplu, era o lamentare a hoților mici, pentru că cei mari nu au nicio mustrare de conștiință, sau balada cătușei bătrâne care a fost înlocuită de cătușele tinere venite din afară, dar ea încă visează în secret să-l prindă pe rechinul cel mare.

Vă recomand să vedeți acest spectacol, dacă sunteți interesați. Este, ce-i drept, un concert mai greu de digerat din cauza mesajelor dure din versurile scrise chiar de maestrul Tudor Gheorghe, însă merită să ne amintim măcar o dată pe an și de cei care au murit la Revoluție și să ne gândim la ce s-a schimbat și ce nu în societatea noastră. Pe mine personal m-a impresionat foarte mult acest concert și poate că în viitor voi merge din nou să îl văd.

by Alina Andreea Cătărău

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *