Cred că aș putea scrie zeci de pagini despre acest roman și tot nu aș așterne pe hârtie tot ce e de spus. Nu voi ajunge până acolo, dar am ales să continui – măcar în câteva paragrafe – recenzia începută cu ceva timp în urmă. Țin să menționez de la început că nu am găsit nicio traducere a cărții în română, deci dacă nu doriți să citiți romanul în engleză sau dacă nu îl aveți la dispoziție, vă sugerez să urmăriți filmul care poartă același titlu (din 1985, cu Whoopi Goldberg în rolul principal). Este emoționant și surprinzător de fidel firului narativ original, ceea ce nu e deloc ușor având în vedere faptul că romanul prezintă mai mult gânduri și sentimente decât acțiune.
The Color Purple a fost scrisă cu un scop anume, cee ce nu înseamnă că trăirile încercate de cititori sunt aceleași. Când a apărut, cartea nu a fost primită cu brațele deschise de toată lumea; nu fără motiv, argumentul principal fiind modul brutal în care sunt descriși bărbații de culoare (violenți, violatori, incapabili de sentimente calde față de familie), fiind astfel întărite vechi stereotipuri. Cred că s-a pierdut din vedere un aspect important: Alice Walker încerca să tragă un semnal de alarmă, nu să picteze în roz viața în comunitatea Afro-Americanilor. Sunt câteva personaje masculine care se comportă decent și uman, dar acestea dispar cu ușurință undeva în fundal. De ce sunt aduși monștrii în prim-plan? Pentru că reprezintă o realitate a perioadei în care este plasată acțiunea romanului; pentru că, deși responsabili cu distrugerea identității femeilor de lângă ei, atitudinea lor a dus la formarea acelor rețele de ajutor despre care vorbeam data trecută. Vedem că cei care asupresc pot fi învinși, fapt perfect conturat în evoluția lui Celie. Cum era de așteptat, evoluția ei este cel mai bine reprezentată atât prin ceea ce spune, cât și prin modul în care spune: pe măsură ce se descoperă pe sine, exprimarea ei se schimbă, discursul devenind mai fluid și mai corect din punct de vedere gramatical și stilistic. Se simte că fata speriată de la început a devenit o femeie cu o voce proprie, ce se poate face auzită.
Trei personaje feminine ies în evidență: Celie, Shug și Sofia. Bineînțeles, nu o putem uita nici pe Nettie, care aduce o nouă dimensiune acestei rețele, dar ea este un personaj puternic de la început până la sfârșit; deși nu e scutită de momente de slăbiciune, de tristețe și discriminare, ea rămâne în esență aceeași. Dar, dacă ne uităm la personajele menționate mai sus, observăm că fiecare dintre ele are un drum dificil de parcurs, iar în final nu doar că se vor schimba, ci îi vor influența și pe cei din jurul lor (de exemplu, pe Mr_ și Mary Agnes).
Trebuie adăugat că nici cititorul nu va rămâne indiferent, mai ales că e imposibil să nu fii mișcat de ceea ce se petrece în roman (dacă situația stă altfel, you’re reading it wrong!). Mai mult, nu vei simți nevoia să reiei lectura prea des, nu doar pentru modul în care este scris, ci pentru faptul că e aproape imposibil să uiți prea curând esența textului și mesajul transmis.
Dacă alegeți să citiți cartea, nu uitați să vă rezervați suficient timp, deoarece dă dependență și cu greu o veți lăsa din mână. O zi e suficientă, incluzând aici și câteva pauze nu foarte lungi.
by Elena Atudosiei
