Rar și foarte rar, adevărat, dar o citesc. Nu cred că am mai mult de cinci titluri din literatura română pe lista mea de lecturi din ultimele luni. În fine, astea sunt detalii. În 2017 nu am citit deloc ficțiune mai bine de șase luni și nu s-a întâmplat nimic grav. Postarea de azi nu […]
„Eroismul este o ocupație prost plătită, care adesea duce la un sfârșit prematur, de aceea atrage atâția fanatici și persoane cu o fascinație maladivă pentru moarte. Există foarte puțini eroi cu inimă romantică și sânge iute. S-o spunem de-a dreptul: ca Zorro nu e nimeni.” Sunt numeroși autori cunoscuți pe care vreau neapărat să-i citesc, […]
În numele tatălui: așa începe semnul crucii. În numele mamei începe viața. (p 8) Nu mai am o relație apropiată cu religia de mulți ani, dar când am redescoperit această cărticică ascunsă pe un raft… pur și simplu nu am putut să nu o citesc. E vorba de un text foarte, foarte scurt: În numele […]
De ceva timp, am avut un chef nebun să citesc ceva de Mircea Eliade, însă după atâtea romane în limba engleză mi-a venit ideea de a reciti nuvela fantastică La țigănci, pe care am văzut-o într-o versiune dramatizată la teatru, în perioada liceului. Așa cum poate știți, protagonistul nuvelei este Gavrilescu, un profesor de pian […]
În vârful ierarhiei mizu shobai există două categorii de femei: gheișa tradițională și mai moderna hostesă de bar. În timp ce gheișa continuă să domine lumea plutitoare din capitala culturală Kyoto, Tokyo este din ce în ce mai cucerit de hostesele din cluburile de noapte, care sunt mai potrivite cu mediul postmetropolitan și în rapidă […]
Mi-a sărit în ochi că erau foarte mulţi nord-coreeni care mergeau pe jos. Culoarea dominantă era cenuşiul. Toţi, dar absolut toţi erau îmbrăcaţi în culori terne. Unii purtau uniforma poporului şi aveau în piept insigne cu chipul liderilor. Mergeau încolonaţi ca şi cum cineva i-ar fi mânat din urmă. Nimeni nu gesticula, nimeni nu era […]
Își savura viața. Îi plăcea cu ardoare să nască, să muncească la câmp, să mănânce, să bea și să doarmă, să măture, să deretice prin casă și să audă cum o laudă femeile din sat pentru istețimea ei la muncă și cusut; chiar și sfada cu omul ei îi cădea bine, căci le întețea pasiunea […]
“Îmi doresc ca romanul acesta să fie privit mai degrabă ca o carte cu o notă optimistă, și nu ca una încărcată de pesimism, și să fie citit mai degrabă ca o poveste de iubire decât o poveste tristă. De aceea, vreau ca vorbele acestea într-o bună zi, folosite adesea în text și care conțin […]
Fata avea o minte agilă și prezență de spirit; avea să-i arate ea turcului ăstuia încoronat că nu era o simplă marfă, ci o ființă omenească în stare să gândească. O femeie nu este doar un obiect de plăcere, un animal cu chip de om pe care îl ții într-o închisoare numită harem. (p 128) […]
Ale cui sunt lucrurile pierdute?Ale cui sunt obiectele pe care le-a iubit cineva, când acel cineva e dus pentru totdeauna? Vor ele să le păstreze un altul, să le aprecieze, să le considere ale lui? E vreun loc unde obiectele pierdute să aștepte să fie găsite? Au lucrurile nevoie de un stăpân sau sunt mai […]