Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună. În piept mi s-a trezit un glas străin şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune, că strămoşii, cari au murit fără de vreme cu sânge tânăr încă-n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare […]
Sau poemul omului-frunză “Nimeni n-a scăpat și nici nu va scăpa vreodată de dragoste cât timp va exista pe pământ frumusețe și ochi să o vadă” O minte fierbe-n gânduri, dureroasă, Aprinsă-n tulburi, negre sentimente; Cropite strâmt de fruntea-i luminoasă, Subconștientul veșnic o încrede! Ea stă într-o clădire părăsită Ce nimeni, ochiul vreunuia cunoaște, Dar […]