Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună. În piept mi s-a trezit un glas străin şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune, că strămoşii, cari au murit fără de vreme cu sânge tânăr încă-n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare […]
În frunza de cucută amară îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă de moarte mă pătrunde, cum vă privesc pe malul mării de secară, flori de mac. Aş vrea să vă cuprind, că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi îmi par urzite din spuma roşie a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară. Aş vrea să vă […]
Iubeşti – când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori şi de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubeşti – când suavă icoana ce-ţi faci în durere prin veac o ţii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânţi […]
Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep? Credeţi-mă, credeţi-mă, despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei: despre soartă şi despre şarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul grădinile omului, despre cerul spre care […]
Eram așa de obosit și sufeream. Eu cred ca sufeream de prea mult suflet. Pe dealuri zorile își deschideau pleoapele și ochii înroșiți de neodihnă. Pierdut – m-am întrebat: Soare, cum mai simți nebuna bucurie de-a răsări? Și-n dimineața-aceea fără somn cum colindam cu pași de plumb într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn. Păianjenii-și […]
Setos îţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii cu palmele-amândouă, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm. Şi totuşi tu-mi şopteşti: “Mi-aşa de dor de tine! ” Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi pribeag pe-un alt pământ. Femeie, ce mare porţi în inimă şi cine eşti? […]
Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire şi dacă ţi-ai sângerat picioarele te aşezi pe un podmol de […]
Motto: „Viața – o plimbare spre somn” (Lucian Blaga) Când noaptea își aruncă mantia cernită peste cer, eu îmi leg hamacul din mătase argintie de patru stele ospitaliere, care mă vor păzi de coșmaruri. În legănarea domoală și adormitoare a unor mâini invizibile de mamă iubitoare, meditez la trecut, prezent și viitor, până când încep […]
Piere în jocul luminilor saltul de-amurg al delfinilor. Valul acopere numele scrise-n nisipuri, şi urmele. Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului. Ziua se curmă, şi veştile. Umbra măreşte poveştile. Steaua te-atinge cu genele. Mult tălmăceşti toate semnele. Ah, pentru tine sunt largile vremi? Pentru tine catargele? O, aventura, şi apele! Inimă, strânge pleoapele! by Lucian […]