Cât de sfioasă crește noaptea, pălind încet din scară-n scară Și câtă liniște se lasă; pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele, S-alege albă și scânteie ca un ban nou într-o comoară. Lângă habuz, leandrul fraged din cînd în cînd arunc-o floare, Iar apa-nrumenind o clipă, când își […]