Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul

December 7, 2014

cosmarulAzi scriu despre cartea lui Oliviu Crâznic, Și la sfârșit a mai rămas coșmarul. Și voi începe cu ceea ce ar putea la fel de bine să fie concluzia: ador acest roman. Povestea lecturii lui sună cam așa: l-am primit prin mai, am citit postfața (n-am crezut vreodată că-mi va plăcea această parte), am citit și romanul în iulie, iar recenzia vine acum. De ce atât de târziu? Pentru că, atunci când îmi place cu adevărat o carte, fie revin la ea periodic, fie nu o mai deschid cu lunile. O iau, o admir, îmi amintesc anumite scene și o pun la loc pe raft. Coșmarul intră în a doua categorie. Îmi propusesem să scriu despre ea la câteva zile după ce am citit-o, să nu-mi uit ideile. Nu a fost cum am plănuit, dar nu am uitat nimic. Acum am îndrăznit să o deschid din nou și să vă vorbesc despre ea.

În primul rând, vreau mai multe cărți scrise de Oliviu Crâznic. Și vreau neapărat o traducere în engleză a Coșmarului. Vreau să o pot recomanda și prietenilor mei care nu vorbesc limba română. Știu că va fi o lectură mai mult decât plăcută și pentru ei. Apoi, înainte de a vă vorbi de povestea în sine, am două… reproșuri. Mi-a fost greu să las cartea din mână, stilul e superb, îmi era dor să citesc un roman scris astfel; dar mi-ar fi plăcut ca începutul să fie mai puțin împovărat de foreshadowing. Câteva indicii sunt mereu bine-venite, dar în unele locuri au părut forțate. Partea bună e că, odată ce trecem de ele, pășim cu adevărat într-o lume a cărei atmosferă va rămâne cu noi pentru mult timp. Al doilea reproș ar fi că a fost prea scurtă pentru mine. La drept vorbind, romanul oferă exact cât trebuie și lasă în urmă o serie de întrebări și unele răspunsuri (depinde cu ce gânduri începem să citim). Dar tot voiam mai mult.

Dacă vă spun prea multe despre acțiune, vă răpesc din plăcerea lecturii. Cu cât știți mai puține înainte, cu atât mai bine. Pregătiți-vă să fiți purtați undeva în Franța, într-o epocă ce nu e clar definită. Dacă nu sunt respectate legile vieții și ale morții, de ce ar fi respectate legile timpului? Timpul se scurge altfel acolo, în Castelul Ultimelor Turnuri. O zi e o clipă; o noapte, o eternitate. Nu v-am spus, nu?! E vorba de un roman gotic, de o poveste cu vampiri și alte creaturi malefice. Vampiri pentru care omul valorează prea puțin. Ajungem și la ei imediat. Povestea este spusă de Sir Arthur de Seragens și, odată cu el, noi suntem invitați la o nuntă. Dar nu orice nuntă, ci una ce ar putea părea desprinsă dintr-un basm… dacă nu ar fi de fapt un coșmar. E limpede încă de la început că ceva teribil urmează să fie dezlănțuit, că există ceva dincolo de uman care așteaptă răbdător să lase moarte și teroare în urmă.

Poate vă întrebați ce ascunde titlul. Nu ascunde. Seduce, spune… arată. E începutul și finalul poveștii. Chiar și atunci când întorci ultima pagină, după ce ne luăm rămas-bun de la personaje, rămâne coșmarul. Rămâne în rănile personajelor, sigur, dar rămâne și cu cititorul. Cum am mai spus, eu am citit romanul mai mult noaptea. Atmosfera nu are mult de suferit dacă te lași răpit de acțiune ziua, dar noaptea are un farmec aparte. Atunci poți intra cu adevărat în pielea personajelor. Sau poți păși alături de ele, cum dorești. Ideea e următoarea: cu răul nu e de joacă și nimeni nu scapă din fața lui fără cicatrici, fără durere și nebunie. Asta, bineînțeles, dacă scapi.

Și ajungem astfel la tema centrală: lupta dintre bine și rău, dintre oameni și demoni. Dar de această dată suntem invitați să ne îndreptămDSCN5507 atenția către originile unor mituri (vampirul, zburătorul și vârcolacul fiind doar câteva exemple) și să le vedem adevărata semnificație. Sunt foarte multe personaje, mai toate fiind prezentate cu lux de amănunte la început și reprezentând un tip, o idee. Creaturile nopții sunt mai puține la număr, dar mult mai periculoase. Cine câștigă? Nimeni. Poate fi vorba eventual doar de o victorie aparentă.

Întotdeauna m-au atras personajele mai… speciale (sau ciudate, dacă vreți). Le-am întâlnit la tot pasul în acest roman. Le simți, le vezi din colțul ochilor, le auzi parcă șoptindu-ți povestea lor. Câteva cuvinte despre vampir, așa cum am promis mai înainte; indiferent care a fost intenția autorului, el este cel asupra căruia atenția mea s-a îndreptat cel mai des, chiar și atunci când nu era altceva decât o amenințare tăcută, venită dintr-o altă sferă. Vampirii și morții nu țin cont de moralitate aici, nu-și fac procese de conștiință. Ei se supun altor legi. Vampirul nostru, monstrul inteligent, este cel mai periculos tocmai pentru că știe ce face și are control deplin asupra propriilor acțiuni. Îmi place cum e descris, cum privește umanitatea și divinitatea, cum vedem frânturi din trecutul lui… și scopul: să își distrugă creatorul. Și îmi mai place că forțele binelui nu sunt reprezentate de Sfânta Inchiziție.

Cred că e momentul să închei acum, să-mi așez cartea la locul ei și pe voi să vă invit să-i descoperiți singuri farmecul. Citiți povestea, citiți postfața, citiți alte lucrări despre mituri. Cât despre mine, eu sper să uit suficient de mult în viitorul apropiat (deși mă îndoiesc, având în vedere că nu am uitat până acum) pentru a mă putea bucura din nou de roman.

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , , , , , , , ,

7 Responses to Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul

  1. book tag | eLitere on December 13, 2014 at 9:27 pm

    […] Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul December 7, 2014 […]

  2. Opposite Books Tag | eLitere on March 14, 2015 at 6:42 am

    […] that I know every little aspect of that novel… and I’m still waiting for part two!) and Și la sfârșit a mai rămas coșmarul (it’s not my book, to be honest, but it’s still with me and I intend to re-read it […]

  3. And Then The Nightmare Came At Last | eLitere on June 15, 2015 at 6:22 am

    […] some other stories by Oliviu Crâznic, I figured it would be a good idea to turn my attention to the novel I spoke about some time ago and post another review for it, as a sort of gift/ preview for our […]

  4. Calea sângelui și-a inimii | eLitere on July 9, 2015 at 4:08 am

    […] Am și uitat câte luni au trecut de când tot spun că voi scrie câteva rânduri despre Calea sângelui și-a inimii a lui Oliviu Crâznic. E momentul să pun …Și la sfârșit a mai rămas coșmarul pe raft, nu prea departe, și să mă ocup de povestiri. Sunt trei la număr și vin împreună cu un fragment din Coșmar. […]

  5. Vremea lupului | eLitere on October 1, 2015 at 4:34 am

    […] tot vorbim de ele, Lenore Arras îmi amintește de Coșmarul lui Crâznic, de la legendele la care te provoacă să te întorci, până la modul în care sunt […]

  6. Chocolate Book Tag | eLitere on December 7, 2016 at 8:29 am

    […] Și la sfârșit a mai rămas coșmarul by Oliviu Crâznic. It’s just… I can’t re-read this thing. I would, I’d like that, but I can’t. I love it, it hasn’t truly left my mind and although there are bits and pieces I cannot remember, certain scenes are still all too clear. I suppose this is part of the reason why I can place this novel in a category like “favourite books I can’t re-read even if I want to”. […]

  7. Cruxmas Fair and Party | eLitere on December 12, 2016 at 7:53 am

    […] Chocolate Book Tag | eLitere on Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *