Ecourile Commediei dell’arte în Îmblânzirea scorpiei
Elementele specifice Commediei dell’arte care se regăsesc în piesa de teatru Îmblânzirea scorpiei sunt următoarele: răsturnările de situație, travestiurile, schimbările de identitate și tipologiile de personaje. Răsturnarea de situație este reprezentată de momentul apariției adevăratului tată al lui Lucentio, Vincentio, care va dezlega toate ițele piesei, ajungându-se la finalul în care Bianca, din fata cuminte și ascultătoare, devine rebelă, în timp ce sora sa își schimbă total comportamentul, transformându-se într-o femeie supusă (sau cel puțin așa pare).
Schimbările de identitate și travestiurile apar chiar din prolog când tinichigiul Sly se trezește îmbrăcat în haine scumpe, lordul este îmbrăcat în servitor, iar pajul este deghizat în doamna casei, pentru a-i induce lui Christopher Sly ideea că este cu adevărat nobil. În piesa propriu-zisă au loc mai multe schimbări de identitate. Astfel, Tranio și Lucentio schimbă hainele între ei, Tranio luând identitatea stăpânului său, în timp ce Lucentio își ia numele de Cambio, deghizându-se în profesor de muzică și poezie. Hortensio, la rândul său, își ia o identitate nouă, numindu-se Licio și se deghizează în profesor de muzică. De asemenea, Pedagogul, persoana adusă de Tranio drept tată al lui Lucentio, își însușește identitatea și numele de Vincentio.
Din punct de vedere tipologic, Petruchio este vânătorul de zestre, care nu se lasă intimidat de comportamentul Katharinei. Deși nu o cunoaște, el îi înșiră lui Baptista o sumedenie de calități neverosimile adevăratei firi a fetei, cu scopul de a-l convinge pe viitorul socru să accepte căsătoria. Planul lui Petruchio de a o îmblânzi pe Kate este minuțios gândit, el afișând un mod de comportare opus adevăratei sale firi, manifestându-se mai monstruos decât ea.
În cadrul strategiei sale, Petruchio, în momentul apariției lui la nuntă, dă impresia unei persoane deranjate mental. Prin modul său de a se comporta în momentul sosirii la Verona, Petruchio nu urmărește altceva decât să o transforme pe Kate într-o soție docilă, cuminte și supusă, apelând la metode extreme ca înfometarea, nu îi dădea voie să adoarmă, țipa, trântea și o forța să se plimbe călare ore întregi. Finalul piesei șochează prin faptul că Bianca începe să se comporte ca sora sa mai mare înainte de căsătoria cu Petruchio, în timp ce Katharina se transformă dintr-o ființă răzvrătită în cea mai calmă și ascultătoare soție.
Katharina nu se încadrează în totalitate în tipologia Commediei dell’arte, deoarece este o femeie căreia îi place să domine, să facă doar ceea ce îi place, ținând la propriile opinii și criticându-i pe cei din jur. Prin felul său de a se manifesta și de a vorbi, Kate poate fi comparată cu Colombina, deoarece este răutăcioasă și are limba ascuțită. Abia la sfârșitul piesei, după ce Petruchio reușește să o îmblânzească, ea începe să se comporte frumos și respectuos față de ceilalți.
Bianca și Lucentio reprezintă perechea de îndrăgostiți din Commedia dell’arte, în care fiecare dintre ei este copilul unui Vecchio, adică al unui bătrân bogat, Baptista, respectiv Vincentio. Tot din categoria bătrânilor face parte și Gremio, care corespunde lui Pantalone, un negustor bătrân și bogat, îndrăgostit și el de Bianca, doritor să o ia de soție, pretextând că este vecinul lui Baptista. Iubirea lui Lucentio și a Biancăi este condiționată de anumite obstacole de ordin material și social, dar și de tradiție, Baptista refuzând să o căsătorească pe Bianca înaintea Katharinei.
Îndrăgostiții nu sunt bine conturați, acțiunile lor sunt previzibile, scopul lor fiind apropierea dintre ei și căsătoria. Lucentio apelează la servitorii săi, Tranio și Biondello, primul deghizându-se în stăpânul său și contribuind la accesul în casa lui Baptista, iar cel de-al doilea facilitându-le căsătoria. Acești doi servitori fac parte din categoria de personaje numite i zanni, deoarece contribuie la încurcarea intrigii și la crearea voită de confuzii.
Tot în această categorie se încadrează Grumio, care corespunde lui Arlechino; el este cel care dă de înțeles că stăpânul său este un vânător de zestre, iar după sosirea lui Kate în casa soțului, Grumio o tachinează asemeni lui Petruchio, descriindu-i în detaliu diverse feluri de mâncare, fără a o lăsa să guste din bucate. Curtis este un Brighella, valetul lui Petruchio, având în grijă toată casa stăpânului său. El este personajul care pregătește, sau mai bine zis răvășește conacul, așa cum i-a ordonat Petruchio.
Prin schimbul de identități, diversitatea personajelor și prin demascarea acestora, piesa de teatru Îmblânzirea scorpiei se încadrează într-o mare măsură în forma de teatru a Commediei dell’arte, deoarece Shakespeare satirizează societatea în care a trăit, moravurile oamenilor, regulile care limitau accesul la fericire și la iubirea adevărată și, nu în ultimul rând, raportul dintre cele două genuri, cel feminin și cel masculin.
by Alina Andreea Cătărău
