Lumina purpurie a scenei
atrage privirile spectatorilor,
care uită pe moment aromele mediteraneene
şi parfumul hipnotizant de Sangria;
muzicanţii invocă onomatopeic
spiritele sălbatice ale Andaluziei,
etalându-şi talentu-nnăscut,
mânuind cu măiestrie instrumentele tradiţionale.
Încinse de ritmul ce pulsează ca sângele-n inima latină;
roze-nflăcărate-şi rotesc şoldurile pline,
bătând deopotrivă din castaniete arţăgoase,
iar umbrele de mătase neagră le răspund cu paşi tribali –
palme acompaniază dansul ca arşiţa verii;
în cercuri roşii şi negre e-acest flamenco,
de parcă ele-s taurii, iar ei toreadorii.
by Alina Andreea Cătărău
