Dragă Literatură,
De mică te-am simțit ca pe o umbră când mă jucam,
în adolescență mi-ai trimis primele raze,
care s-au spart în culori, imagini și cuvinte,
m-ai ispitit cu rândurile și versurile magice ale adepților tăi,
însă ambele ramuri ale acestei nebunii
au continuat să mă fascineze și după liceu,
iar tu, ca un prieten tăcut,
m-ai lăsat să merg pe drumul meu,
până când mi-am dat seama că fără tine viața este fadă.
Deși la facultate toată lumea își dădea cu părerea despre tine,
eu preferam să-mi conserv propriile gânduri,
pentru că noi suntem ca doi prieteni intimi,
care ne cunoaștem atât în perioadele bune, cât și în cele rele.
Te știu analitică, acidă și neînțeleasă,
însă n-ai valora mai nimic dacă nu ai trece
atât prin mintea oamenilor,
pe care încerci să îi trezești din somnul ignoranței,
cât și prin sufletul lor,
care s-ar pietrifica fără versurile tale.
Cine ești și, mai ales, ce ești tu cu adevărat?
Dacă ai fi o femeie sunt sigură că
anticii te-au venerat ca pe-o zeiță,
clericii ți-au dat veșmânt monahal,
însă trubadurii te-au imaginat
ca pe doamnele inimii lor,
renascentiștii ți-au redat libertatea de-a vorbi colorat,
clasicii ți-au pus perucă și te-au învățat să fii riguroasă,
în baroc te-au scăldat în pietre scumpe și limbaj prețios,
romanticii ți-au admirat părul de soare și ochii celești,
în realism ai oglindit societatea,
simboliștii ți-au dat un aer maladiv,
iar restul au încercat tot felul de experimente,
urâțindu-te și înfrumusețându-te după bunul lor plac
de dragul esteticii și al inovațiilor literare.
Însă mie mi-ar plăcea să cred
că tu ești acea muză masculină
prin al cărei sărut spiritual
m-am molipsit de microbul scrisului și al cititului.
Orice ai fi,
eu îți mulțumesc pentru multiplele vieți și sentimente,
pe care le trăiesc printre rânduri și printre stihuri!
Nu voi înceta niciodată
să aduc ofrande pe Altarul tău milenar!
A ta pe viață,
Poeta
by Alina Andreea Cătărău
Image source: Synpai
