Primul stagiu

Propun să vorbim despre romanul Primul stagiu, care marchează atât debutul lui Cătălin Pînzaru în postura de romancier, cât şi începutul unei trilogii. Acest prim volum a apărut la sfârţitul lui 2012 la Fundaţia Comunitară Iaşi, iar în 2013 a fost tradus în engleză și în italiană.

Avem de-a face cu un SF ceva mai atipic, presărat cu elemente din proza realistă, de acţiune şi romance. Titlul este – aparent – unul simplu şi nu oferă indicii despre ce se ascunde între paginile cărţii; dar să nu ne lăsăm înşelaţi de aparenţe. Odată terminată lectura s-ar putea să avem parte de câteva surprize.

Este un roman care îi va încânta atât pe cei versaţi în ale SF-ului, cât şi pe cei care abia acum încep să descopere acest gen de literatură. Faptul că apar şi trăsături specifice altor specii nu face decât să ofere mai multă complexitate textului. De exemplu, poveştile de dragoste nu ajung în prim-plan, ci sunt prezentate succint, ca părţi absolut normale din vieţile personajelor. Acestea capătă mai multă verosimilitate şi scapă de eticheta personaj plat. Titulatura roman de acţiune i se potriveşte ca o mănuşă, cititorii fiind ţinuţi în alertă la tot pasul şi vizualizând scenele sub forma unui film.

Suntem purtaţi în America zilelor noastre, unde facem cunoştinţă cu Davis Sander, Irene Burns, Grant Dumaine, Elisabeth Rinehart şi mulţi alţii. Aceştia duc vieţi care par a fi rupte din realitate… cel puţin până la un punct, când aproape tot ce credeau ei că reprezintă normalitate e dat peste cap. Scenariul propus de autor e unul cât se poate de verosimil. What if? Dacă am fi puşi într-o situaţie ieşită din comun, cum ar reacţiona individul şi cum ar reacţiona masele? Găsim răspuns la ambele părţi din întrebare, deşi accentul cade pe individ. Cine este capabil să gândească la rece nu are decât de câştigat.

Cel mai interesant personaj este Davis Sander, un om ale cărui amintiri au fost închise într-un cub de gheaţă în urma unui accident de maşină. Însă situaţiile în care este pus îl ajută să-şi recupereze trecutul. Ceea ce descoperă e mai mult decât ar putea accepta cineva care crede tot ce i se spune, fără a mai căuta explicaţii. Îi aflăm povestea pas cu pas şi vedem lumea în special prin ochii lui, deşi nu putem vorbi strict de subiectivitate. Perspectivele narative se schimbă pentru a ne oferi o imagine de ansamblu asupra societăţii în care trăieşte.

Odată începută, lectura pare să curgă de la sine. Abundă dialogul, iar limbajul folosit denotă naturaleţe şi muncă de cercetare atunci când vine vorba de detalii tehnice. Cronologia este în mare parte respectată, rememorările care apar având rolul de a crea un fundal solid pentru personaje şi acţiune.

Romanul pare să se ceară transpus într-un scenariu şi mai apoi într-o ecranizare. Preferabil în limba engleză, dacă luăm în considerare nu doar locaţia menţionată, ci şi faptul că replicile sună perfect în engleză.

Pentru moment nu ne rămâne decât să aşteptăm partea a doua pentru a descifra misterele rămase în picioare. Cât despre Primul stagiu, sunteţi invitaţi să-i descoperiţi toate secretele singuri. Din Doctor Who citire: Spoilers!

by Elena Atudosiei

Tags: catalin pinzaru, fundatia comunitara iasi, la prima fase, primul stagiu, SF, the first stage

This entry was posted on February 11, 2014 at 8:11 pm and is filed under Recenzii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.