Poveştile bardului Beedle

March 3, 2014

povestile bardului beedleSă pătrundem azi în universul creat de JK Rowling când a scris seria Harry Potter. Nu, nu voi scrie despre romane, va veni și rândul lor. Dar în ultimul volum – Talismanele morţii – Hermione citeşte o poveste din cartea primită de la Dumbledore, şi anume The Tales of Beedle the Bard. Ce poate fi mai fain de atât? Un autor fictiv (Beedle) scrie o carte la fel de fictivă care e citită deseori într-o lume creată de o persoană cât se poate de reală. Vă spun de la început că îi veţi înţelege conţinutul chiar dacă nu aţi citit romanele.

Titlul nu mai trebuie explicat; e clar că avem de-a face cu o cărţulie în care sunt adunate câteva (cinci, mai precis)… să le spunem basme de autor:

–          The Wizard and the Hopping Pot (Vrăjitorul şi oala săltăreaţă)

–          The Fountain of Fair Fortune (Fântâna norocului fără cusur)

–          The Warlock’s Hairy Heart (Inima păroasă a vrăjitorului)

–          Babbity Rabbitty and Her Cackling Stump (Rabbitty Babbity şi ciotul ei hohotitor)

–          The Tale of the Three Brothers (Povestea celor trei fraţi)

E una din acele situații când pot interpreta textele după bunul plac, fără să mă gândesc la părerea unui critic, care ar putea intra în „conflict” cu a mea. Totuşi, la drept vorbind, nici nu prea avem ce interpretări să facem; Rowling deschide cartea cu o introducere în care ne spune câte ceva despre bard – şi anume că a trăit în secolul al XV-lea, că avea o barbă bogată şi că viaţa lui e în mare parte învăluită în mister – şi despre poveşti. Acestea au fost scrise pentru a fi mai apoi citite micilor vrăjitori şi vrăjitoare, deci sunt lecturi uşoare, scurte şi la obiect. Seamănă cu propriile noastre basme, cu personaje (mai mult schiţate) şi acţiuni care întăresc tema principală: nu magia în sine aduce neajunsuri, ci trăsături absolut omeneşti – cruzimea, apatia, aroganţa.

Eroii şi eroinele dau dovadă de blândeţe şi îndemânare şi, spre deosebire de situaţia din poveştile noastre, personajele feminine au coloană vertebrală şi sunt cu adevărat active… în afară de fata menţionată în Inima păroasă a vrăjitorului, dar – deşi nu face mare lucru – tot are o personalitate mai complexă decât prinţesa tipică, fapt dovedit de modul în care îl percepe pe vrăjitor. Magia apare ca un element specific protagoniştilor – am observat că antagoniştii sunt uneori încuiaţi, dar asta nu înseamnă ca Beedle îi considera inferiori – nu ca o caracteristică definitorie a forţelor răului. Mai mult, lupta dintre bine şi rău (acolo unde apare) se mută din planul exterior în interiorul sufletului uman (a se vedea prima poveste).

Prezenţa lui JK Rowling mai este observată fugar şi în notele de subsol, dar ne întâlnim des cu Dumbledore, care oferă informaţii utile nu doar despre fiecare text în parte, ci şi despre istoria magiei şi despre modul diferit în care văd lumea (lumile?) vrăjitorii pure-blood – care au modificat unele poveşti în funcţie de propriile interese – şi cei numiţi muggle-lovers. Notele lui sunt savuroase deoarece se resimt note ironice şi rememorarea unor întâmplări le dă un aer aparte, mai personal. Dacă vorbim strict de scrierile lui Beedle, Dumbledore schiţează scurte rezumate şi surprinde morala din care copiii ar trebui să înveţe ceva; nu e dificil să deduci ideile promovate.

Poveştile variază ca ton şi atmosferă, trecând de la comic (Rabbitty Babbity şi ciotul ei hohotitor) la macabru; să adăugăm beedle-rowlingşi prezenţa unor imagini cu elemente cheie şi ajungem să ne întrebăm de ce o poveste ca cea a fraţilor care au confruntat Moartea ar fi etichetată poveste pentru copii. Oricum, aceasta din urmă e şi preferata mea, mai ales datorită felului în care se termină: întâmpinarea morţii cu seninătate; al treilea frate (să fie oare doar o coincidenţă că e vorba de fratele cel mai mic?) şi Moartea se întâlnesc ca doi vechi prieteni – deşi mă cam îndoiesc că the Reaper împărtăşeşte sentimentele muritorului.

În concluzie, recomand volumul oricui e interesat de magie; cum spuneam, se citeşte uşor şi e suficient de complexă cât să menţină interesul. Ca fapt divers, am găsit trimiteri către Fantastic Beasts and Where to Find Them şi probabil va avea şi aceasta parte de o recenzie… într-o zi cu soare.

The Tales of Beedle the Bard – The Tale of the Three Brothers

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , ,

6 Responses to Poveştile bardului Beedle

  1. Alexandra on March 9, 2014 at 10:27 pm

    Foarte frumos vreau neaparat sa citesc povestile. Unde pot gasi cartea?

    • Elena Atudosiei on March 10, 2014 at 5:11 am

      Sunt sigura ca exista un pdf cu textul in engleza pe undeva. Iar in romana… nu am vazut-o prin librarii, dar de regula e disponibila online, pe libris sau elefant. Lectura placuta!

  2. Mihaela on March 16, 2014 at 1:32 pm

    Am citit cartea mai demult si tin minte ca am terminat-o dintr-o rasuflare. Fiind fana inraita a seriei “Harry Potter” simteam nevoia de a intra si mai mult in lumea magica creata de J. K. Rowling(mai ales ca recitisem de prea multe ori intreaga serie si ardeam de nerabdare dupa ceva nou). Mi-a placut nespus si mi-a creat o stare placuta de bine.

    • Elena Atudosiei on March 16, 2014 at 3:15 pm

      Tot drăguță și numai bună de citit e și cărțulia “Fantastic Beasts and Where to Find Them”.

      • Mihaela on March 16, 2014 at 5:30 pm

        Am citit-o si pe aceea. :) Astept cu nerabdare sa apara filmul inspirat de ea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *