Poeme alese

January 27, 2015

poeme aleseVreau să vă vorbesc despre o carte pe care am fost tentată să nu o citesc atunci când am primit-o: Poemele alese ale părintelui Vasile Ungureanu. De ce? Pentru că îmi place să citesc poezii, dar nu prea mă atrage ideea de a vorbi despre ele. Și totuși curiozitatea a câștigat și am petrecut câteva ore frunzărind volumul.

Pentru început, câteva cuvinte despre titlu: din păcate, nu-mi spune altceva decât lipsă de inspiraţie. Am văzut de-a lungul timpului în librării n volume purtând fie acelaşi titlu, fie ceva asemănător. Da, da… să nu ne oprim la un singur detaliu, dar pentru mine contează asemenea aspecte când nu știu foarte multe despre stilul caracteristic al scriitorului. Nu sunt cele mai reușite poezii pe care le-ați putea găsi, dar merită un titlu care să atragă atenția asupra lor, care să-ți sugereze măcar una dintre temele abordate.

Recunosc că mă aşteptam la texte cu un puternic mesaj moralizator, la o temă religioasă omniprezentă şi descrieri – mai mult sau mai puţin subtile – ale chinurilor iadului, aşa cum mi s-a mai întâmplat şi în trecut. Prejudecăți. M-am bucurat să văd că nu e chiar aşa. Nu spun că nu există o tentă moralizatoare, dar aceasta nu îşi face simţită prezenţa într-un mod supărător. Cu excepţia unei poezii – Toamnă – care la început aduce cu textele lui Topîrceanu, doar pentru a trece brusc la invocarea lui Ţepeş (de la Eminescu citire) şi la deplângerea condiţiei „sărmanului popor”. Lamentările nu oferă un plus de valoare, rezultatul e exact opusul intenţiei autorului. Tema religioasă este şi ea prezentă, dar nu pentru a condamna; merge mână în mână cu tema iubirii (pentru Dumnezeu, părinţi, copii, îndrăgostiţi). Aș spune că rândurile dedicate părinților sunt cele mai reușite, reflectând cu adevărat sentimente izvorâte din afecțiune și respect.

Aceste Poeme alese sunt însoţite de imagini care surprind elemente importante şi transpun vizual versurile, aducând un plus de expresivitate. De asemenea, multe dintre texte sunt însoţite de câte un motto: Trecătorule, spune-le celor care vor veni după noi, că eu am cântat şi am dansat aici pe Pământ „Un vals” pentru Iubire, Lumină şi Libertate (p 130). Sau: Tot ce nu e poezie, mistică sau muzică, e trădare (p 143, Emil Cioran). Frânturi de gânduri ce vin să completeze universul creat de Vasile Ungureanu.

Nu se pune problema experimentelor moderne sau postmoderne. Simbolurile sunt uşor de descifrat, iar poeziile sunt simple și pot fi citite de oricine, de la copii la bătrâni. Tind să cred că autorul nu s-a preocupat prea mult de felul în care va arăta produsul final din punct de vedere literar, fiind mai mult interesat să ofere texte în care să se regăsească persoanele care au avut de înfruntat anumite dificultăţi şi din care tinerii să înveţe despre bunătate. Dacă şi-a atins scopul sau nu, nu ştiu.

Deşi Vasile Ungureanu a mai publicat câteva volume înaintea acestuia, încă se resimte o anumită stângăcie în scris. Am găsit poezii frumoase, nu neg, dar… ceva lipsește, acea frumusețe nu e suficientă. Le citeşti, îţi plac sau nu și poate într-o zi vei reveni la vreuna dintre ele. Mesajul – să lăsăm iubirea, bunătatea şi credinţa în vieţile noastre pentru a trece mai uşor peste greutaţi – e la vedere, nu trebuie căutat cu lupa şi reprezintă un sfat, nu o obligaţie. Iar în loc de încheiere, vă las parte din una dintre poezii (Povaţă, p 113):

Ascultă copile, când intri în viaţă
Ascunde-ţi cu grijă tristul tău gând,
Fii atent la cei ce de bine te-nvaţă
Şi treci prin necazuri râzând. -…-

Căci vine o noapte cu geruri şi ceaţă
Când vei rămâne singur hai-hui,
De-aceea, copile, îţi las ca povaţă:
Încrede-te-n Domnul şi-n Dragostea Lui.

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *