Mi-a făcut o mare plăcere să vă vorbesc acum câteva luni despre Poveștile Fraților Grimm, așa că m-am gândit să aduc în atenția cititorilor noștri un basm pe care l-am descoperit în iunie și care mi-a rămas în minte de la prima citire.
Piticul Nas-Lung (Der Zwerg Nase) este o povestioară scrisă de autorul german Wilhelm Hauff, inclusă în volumul intitulat Basme, apărut pentru prima dată în 1826. Povestea a pătruns și în spațiul anglofon după ce a fost culeasă și tradusă de poetul și folcloristul scoțian Andrew Lang și a fost introdusă în The Violet Book cu titlul The History of Dwarf Long Nose. Cea mai recentă versiune românească a apărut la Editura Paralela 45 în anul 2005.
Eroul poveștii este Iacob, un băiat de doisprezece ani, fiul unui cizmar și al unei precupețe. De mic, el își ajuta mama la piață și îi însoțea pe cumpărători acasă, cărându-le coșurile pline. Viața sa se schimbă radical într-o zi, când o bătrână zdrențăroasă, cu fața prelungă și zbârcită și cu „un nas coroiat și ascuțit, încovoiat spre bărbie” se oprește în fața tarabei, răscolește marfa și se declară nemulțumită de calitatea ei. Băiatul se înfurie și începe să se certe cu ea, legându-se de înfățișarea ei urâtă, iar bătrâna îi spune că va avea un chip asemănător cu al ei.
Prin intermediul acestei bătrâne, o zână a ierburilor, Iacob intră într-o lume fantastică, unde cobai și veverițe îmbrăcați în straie omenești și încălțări din coji de nucă o slujesc pe stăpână. Așa cum a promis, femeia se răzbună pe băiat, preparându-i o supă specială, al cărei gust Iacob nu îl mai întâlnise până atunci. Protagonistul cade într-un somn adânc, care îl face să viseze că zâna îl îmbracă în blană de veveriță și că timp de șapte ani el slujește în casa ei, devenind în cele din urmă meșter în prepararea bucatelor.
Când Iacob se trezește din visul său lung, își simte gâtul înțepenit și se lovește cu nasul de tot ce îl înconjoară, dar nu își va da seama de transformarea suferită decât atunci când se întâlnește cu răutatea oamenilor. Părăsit și disprețuit de toată lumea, protagonistul se hotărăște să își câștige existența bazându-se pe calitățile lui de bucătar. Astfel, el ajunge la castelul Prințului, unde toți se minunează de abilitățile piticului și de gustul deosebit al preparatelor. Din cauza înfățișării sale hidoase, Prințul îl numește Piticul Nas-Lung și îl angajează ca ajutor al mai-marelui bucătar. Iacob își va găsi drept confidentă o gâscă cu glas omenesc, care îl va sfătui și îl va ajuta la
nevoie. Va face față Piticul cerințelor culinare ale Prințului? Va reuși să găsească planta magică, pentru a redeveni om? Citiți și veți afla.
Versiunea lui Andrew Lang respectă în mare parte basmul original cu excepția unor mici detalii, cum ar fi numele protagonistului (Jem în varianta din The Violet Book) și al Prințul lui Hauff (pe care îl cunoaștem aici ca Marele Duce).
În majoritatea basmelor, frumusețea este idealizată, iar eroii, prin înfățișarea și prin curajul lor, se îndepărtează de oamenii reali. Însă Piticul Nas Lung, la fel ca alte câteva povești fantastice, întoarce cu susul în jos acest concept estetic prin pedepsirea și transformarea lui Iacob într-un pitic fără gât și cu un nas enorm. El simte pe pielea lui ce înseamnă batjocura și umilința, greșeli pe care nu le-a sesizat până atunci. Mesajele trasmise prin intermediul acestui basm sunt universal valabile, foarte actuale și cred că fiecare dintre noi este conștient de ele: să nu judeci oamenii după aparențe; demonstrează-le celorlalți cât de dedicat și cât de bun ești în tot ceea ce faci.
by Alina Andreea Cătărău
