Metaforă

December 10, 2014

metafora

Ai visat vreodată
Un car măiastru
Care trecea pe la tine
Tras de zece cai negri
Şi însoţit de încă doi, albi?

Nu minţi… cu toţii îl visăm…
…o dată.

~*~

Întâi vine zburdând vesel înainte
Iapa albă
Cea liberă,
Tânără şi zveltă şi veselă,
Plină de voioşie…
Dar care, prea atrasă de fuga ei jucăuşă,
Trece pe lângă tine,
Nici nu te vede…

Şi priveşti uimit în urma ei,
Nici trist, nici vesel.
N-ai timp…
Căci în urma ei vine prea-repede carul
Cu zece armăsari negri,
Viguroşi,
Pentru unii îmbietori,
Pentru alţii fioroşi.
Dar pentru că ei niciodată nu vor prinde
Iapa cea albă,
Care îi atrage cu jale mare,
Când ajung la tine sunt frânţi
Şi flămânzi
Şi trebuie să-i primeşti…
Că doar eşti gazdă bună!
Dar ei îţi vor mânca tot ce vor putea apuca
Şi te vor osteni de tot.
În urma lor rămâi încremenit
De toate cele câte cu ei ai trăit.
… şi fără cuvânt.

Dar încă mai astepţi…
Ştiind că
În urma acestora mai vine încă un cal
Alb.
E un cal palid,
Dar blând,
Şi e bătrân.
Şi vine încet, de fiecare dată frânt de drum.
Şi abia acesta se roagă să fie primit…
Doar primit.

Vai de cei pentru care acesta
Nu mai vine!…
Şi vai încă de cei care nu au cum
Să-l mai primească!

…fiindcă nu au strâns destule
(din ceea ce trebuia de fapt)
Iar astfel armăsarii negri i-au mâncat
Şi i-au ostenit de tot… de tot!
O fărâmă nu le-au mai lăsat
Să le fi păsat.
Şi calul palid la ei nici nu mai vine
Pentru că acesta nu poate rămâne oricum
Ci doar anume.

Şi în urma cailor nu mai e nimic.

~*~

Dar ce zic eu de vis
Când toţi, pe drumuri, îi aşteptăm
Cu dor, cu tremur…?

by Anca-Raluca Sandu

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *