Les Miserables: de la roman la musical

August 1, 2014

poster les miserablesUna dintre cele mai potrivite metode de a-ți petrece timpul liber este vizionarea unui film. Așa că azi vom vorbi despre Mizerabilii, musicalul din 2012, o ecranizare la care mă întorc și acum cu multă plăcere, în ciuda celor câteva puncte slabe.

Filmul este în regia lui Tom Hooper (câștigătorul premiului Oscar pentru The King’s Speech) și are la bază nu doar opera lui Victor Hugo, ci și musicalul pus în scenă în 1985. Am vrut să-l văd, dar nu l-am găsit; eram curioasă să-i ascult pe Colm Wilkinson și pe Michael Ball într-un spectacol de când erau mai tineri, dar, chiar dacă nu am reușit, nu e totul pierdut. Am văzut iar și iar concertul din 1995 (aniversarea de zece ani, The Dream Cast in Concert), care le mai aduce pe scena și pe Ruthie Henshall, Judy Kuhn și Lea Salonga. Aproape am ratat musicalul din 2010 dintr-un motiv cât se poate de subiectiv: prezența lui Nick Jonas; interpretarea lui nu mi-a trasmis nimic în afară de un oarecare amuzament pentru că s-a uitat undeva în gol mai tot timpul. Dar e un spectacol care merită să fie urmărit datorită unor voci precum Alfie Boe, Lea Salonga sau Ramin Karimloo.

Les Miserables a fost tradus și editat de mai multe ori în limba română și a avut parte de o listă lungă de ecranizări. Cea mai emoționantă și mai apropiată de povestea originală este miniseria din 2000, cu Gerard Depardieu (Valjean) și John Malkovich (Javert).

Presupun că toată lumea știe câte ceva despre roman/film, chiar dacă lectura nu e chiar pe placul oricui; deci nu voi oferi un rezumat. Cartea a primit de-a lungul timpului mai multe etichete: frescă socială, roman de dragoste, dramă etc. Este o poveste despre sacrificiu, compasiune și iubire (sub toate formele ei: părintească, romantică, pentru țară, libertate și egalitate). Face, de asemenea, referire la revoluția din 1832 și ne oferă posibilitatea să observăm mentalitatea ce domina societatea franceză a secolului al XIX-lea. E lesne de înțeles încă din titlu că accentul nu cade pe burghezie, ci pe oropsiții sorții, cei care – pentru a supraviețui – recurg la cerșit, furt și prostituție; Jean Valjean însuși se consideră „un miserable” până la sfârșitul vieții. Cât despre personaje, sunt la fel de multe pe cât ne-am aștepta de la o carte de mai bine de 1600 de pagini, fiecare bine conturat și cu o funcție anume. Nu apar toate în musical (nu o vedem pe Azelma Thenardier, de exemplu), dar nici nu putem spune că le simțim lipsa.anne-hathaway-transformare

Deci ce ar fi de spus despre noua ecranizare? În primul rând sărim peste pagini întregi de digresiuni menite să evidențieze cunoștințele autorului despre arhitectură și istorie. Prima jumătate a filmului și finalul sunt de nota zece; cunoaștem personajele cele mai importante și apoi ne luăm la revedere de la ele, trăim alături de ele, empatizăm (sau nu) cu ele. Însă calitatea scade în partea a doua. Totul devine precipitat și dă impresia de prea mult prea repede. Nu mai emană aceeași forță de la început.

Acțiunea atinge trei puncte cheie – 1815, 1823, 1832 – fapt ce ne oferă șansa să urmărim evoluția personajelor. Din păcate, motivațiile lor nu sunt mereu clare în film, iar trecutul unora este rezumat într-un vers sau două (de exemplu, originea lui Javert este menționată doar o dată și poate fi ușor trecută cu vederea dacă nu ascultăm cu atenție). Apoi ar fi povestea de dragoste dintre Marius și Cosette care aici e neverosimilă. Nu prea e de mirare că mulți spectatori o preferă pe Eponine și nu pe fiica Fantinei. Odată cu dispariția întâlnirilor din parc și a acelor priviri cu subînțeles, povestea rămâne superficială. Dacă e să vorbim despre modul în care cântă Amanda Seyfried și Samatha Barks, trebuie spus că aceasta din urmă (Eponine și în musicalul din 2010) transmite mai multă emoție. În plus, am observat că spectatorul are tendința să uite că Eponine a lui Hugo nu e o fată cu un aspect atât de sănătos ca cel din film; ea ar fi trebuit să arate cam ca Fantine după ce a fost forțată de împrejurări să se prostitueze. Astefel, acest personaj ajunge să fie mai iubit decât Cosette.

Dacă tot suntem aici, ar trebui notat cât de bine s-a făcut uz de machiaj în transformarea actorilor. Să ne uităm la Hugh Jackman (Valjean) care e de nerecunoscut la început. Sau la Anne Hathaway (Fantine) care a mers și mai departe pentru a crea un personaj credibil. Prim-planurile nu fac decât să scoată în evidență expresivitatea personajelor și să ne aducă pe noi cât mai aproape de ele.

Dacă Jackman și Hathaway au cântat superb și și-au (re)dovedit talentul actoricesc, Russell Crowe a fost mult mai puțin convingător în interpretarea sa; Javert este un fanatic ale carui convingeri îi conduc viața și mă așteptam să văd mai mult venin și chiar pasiune (in a twisted way) în acțiunile sale. Thenardier și a lui soție, care mi-a amintit de Mrs Lovett (Sacha Baron 0Mizerabilii-picCohen și Helena Bonham Carter), au același rol ca în musicalurile din 1985 până astăzi: comic relief. Mi s-a părut ciudat că au fost alese tocmai aceste două personaje, mai ales că mereu dau dovadă de o cruzime și josnicie greu de egalat, trăsături care nu ar trebui trecute cu vederea. În fine, l-am lăsat la urmă pe Colm Wilkinson; originalul Jean Valjean (Broadway și West End) îi dă viață acum episcopului Bienvenu și singurul minus aici este că avem plăcerea de a-l asculta pentru un timp mult prea scurt.

A meritat așteptarea? Da, dar mă așteptam la mai mult; Hooper a urmărit punct cu punct un traseu cunoscut deja din musicalurile anterioare. Nu înseamnă că nu merită văzut și ascultat (melodiile sunt superbe), dar romanul rămâne preferatul meu. Doar acolo personajele și acțiunile lor pot fi înțelese cu adevărat.

Trailer – Les Miserables 2012

I Dreamed a Dream (by Anne Hathaway)

Text online (limba engleză)

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , , , ,

One Response to Les Miserables: de la roman la musical

  1. First Book Tag | eLitere on October 28, 2015 at 7:38 am

    […] Les Miserables: de la roman la musical | eLitere on The King’s Speech […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *