Inocentul

December 20, 2014

inocentulRomanul The Innocent al britanicului Ian McEwan a apărut prima dată în 1990 și a fost reeditat în 2011de Polirom în colecția Top 10+. Pe un fundal ce poartă cicatricele celui de-al doilea război mondial, în Berlinul anilor 1955-1956, se desfășoară  o poveste de dragoste poate ceva mai atipică (el – un tânăr naiv, de 25 de ani; ea – femeia de 30 de ani care face primul pas; plus un fost soț abuziv), la care se adaugă spionaj, fapte reale, crimă și trădare.

Cartea are un început cât se poate de cuminte. Nimic nu prevestește turnurile neașteptate pe care le va lua povestea, contrastul dintre rutina vieții de zi cu zi a personajului principal și teroarea care-i va schimba ireversibil viața. Cititorul e antrenat treptat în acțiune, având posibilitatea să descopere atât un peisaj exterior dezolant (cu ruine rămase în urma bombardamentelor), cât și o lume interioară (gânduri, sentimente, frământări sufletești) care – dincolo de a aparține unui personaj- poate fi a oricăruia dintre noi.

Orice om se poate regăsi într-o anumită măsură fie în inocentul Leonard Marnham, fie în Maria Eckdorf (iubita acestuia), o femeie care îl seduce și care este sedusă în același timp de naivitatea lui. Leonard este un personaj complex, care te amuză prin lipsa lui de experiență, dar care frapează prin brutalitatea de care poate da dovadă când aproape o violează pe Maria. Dincolo de inocență este altceva; e un om care se maturizează, care are calități și defecte, sentimente puternice (uneori contradictorii) și trăiri care-i macină sufletul. Leonard este un personaj care va fi plăcut, dar și urât de către cititori.

Inocența (fizică, spirituală, politică) este pierdută treptat, până când tânărul ajunge să afirme că „inocența lui se cere explicată”. Nu pare să realizeze că la final este oricum, numai inocent nu. Sunt câteva momente pe parcursul acțiunii când inocentul este pus față în față cu noua stare și este forțat să conștientizeze că s-a schimbat în urma experiențelor pe care le-a încercat. Pe măsură ce timpul trece, Leonard nu se mai recunoaște în fostul eu, cel care nu știa ce înseamnă să iubești și să trădezi pentru apărarea propriului interes. Odată cu evoluția personajului, copilăria și inocența rămân în urmă, făcând parte dintr-un alter-ego în care Leonard nu se mai regăsește și care nu mai are loc în viața lui. În momentul în care dispare, această parte din om nu mai poate fi recuperată.

Tânărul este și principalul punct de legătură între cele două planuri ale romanului: povestea de dragoste și descrierea relațiilor internaționale bazate mai mult pe spionaj decât pe colaborare. Deși se observă că autorul a depus multă muncă de documentare, la final rămâne sentimentul că partea dedicată poveștii de spionaj ar fi putut fi mai dezvoltată, în loc să cadă pe alocuri neobservată în fundal. Adevărat că la baza romanului stau evenimente reale (Operațiunea Aurul, trădarea lui George Blake), dar partea istorică  pare a fi mai mult un pretext pentru a sublinia cât de departe sunt dispuse să meargă unele persoane pentru a-și atinge scopurile. Oamenii se dovedesc deseori a fi numai niște marionete ale sistemului, care știu doar ce vor superiorii să știe.

Acțiunea este narată la persoana a III-a, dar este vorba despre o omnisciență parțială. Vedem lumea în primul rând prin ochii lui Leonard. InnocentUneori apare perspectiva Mariei sau o voce impersonală. Un plus de autenticitate este dat romanului de folosirea terminologiei germane (fraze traduse în notele de subsol sau direct în text).

Limbajul folosit este curat, indiferent de situația descrisă. Chiar prezentarea scenelor erotice se realizează fără urmă de vulgaritate. Violența (bătaia dintre Leonard și Otto și uciderea celui din urmă de către Maria) este de asemenea descrisă în detaliu, cu o anumită detașare. Dincolo de grotescul situației și de fiorii de dezgust și repulsie pe care îi simte cititorul, atenția cade mai ales asupra reacțiilor personajelor. Ești provocat să te întrebi cum ai proceda într-o asemenea împrejurare. Urmărești încordat cum Leonard caută să scape de cadavrul proaspăt dezmembrat al lui Otto (fostul soț al Mariei) și cum încearcă să lupte cu stresul și teama produse de amenințarea că va fi descoperit și arestat. Leonard care a venit în Berlin este complet diferit de cel care pleacă. Ce a pierdut nu va mai fi recuperat niciodată.

Ultimul capitol rezumă treizeci de ani și ne aduce în Berlinul anului 1987, lângă zidul ce va fi dărâmat doi ani mai târziu. Aflăm, odată cu Leonard, adevărul despre tot ce s-a întâmplat, cartea încheindu-se pe o notă optimistă: un final fericit nu este imposibil, în ciuda timpului irosit ce nu mai poate fi dat înapoi. Regretele după ce ar fi putut fi nu mai au nici un rost.

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *