Despre cartea Îndrăgostită de un masai (Die weiße Massai), scrisă de Corinne Hofmann, am auzit numai aprecieri din partea prietenelor mele şi cunoştinţelor de gen feminin. Astfel, mi-am propus să o citesc pentru a-mi satisface curiozitatea. Acest roman este primul dintr-o tetralogie autobiografică, prin care parcurgem pas cu pas evenimentele neobişnuite din viaţa autoarei, de la călătoria ei în Kenya, viaţa pe care o duce acolo, stigmatul ei ca femeie albă într-o ţară cu populaţie negroidă şi decizia dureroasă pe care o ia pentru binele ei şi al copilului.
Iniţial am avut intenţia să citesc doar acest prim volum, însă îmi doresc să aflu ce se întâmplă în continuare cu protagonista, cum se readaptează la lumea civilizată şi ce se va întâmpla atunci când se va reîntâlni cu fostul ei partener peste ani. Această carte este diferită de tot ceea ce am citit până acum, mai exact este vorba de viaţa unei femei elveţiene obişnuită cu traiul din Vestul Europei, care se hotărăşte brusc să se mute în zona tradiţională a Kenyei. Naraţiunea este relatată în detaliu, într-o paletă largă de culori, de la roz, la gri, până la negru. La început, povestea are un văl de romantism ilustrat de dorinţele Corinnei, însă acest sentiment va dispărea complet pe parcurs, lăsând loc realităţii dure reprezentate de rigorile unei societăţi în care bărbatul are întotdeauna dreptate, iar femeia nu are de ales decât să i se supună în totalitate. Corinne se va lovi de multe ziduri şi va fi neînţeleasă deoarece ea se obişnuise să fie o femeie independentă, cu iniţiativă.
Pe scurt, Corinne Hofmann, o tânără din Biel (Elveţia) merge într-o vacanţă de două săptămâni în Kenya, împreună cu iubitul ei Marco. Sentimentul puternic de apartenență al protagonistei la această țară africană şi îndrăgostirea ei la prima vedere de un războinic masai, Lketinga, vor declanşa o poveste uimitoare, plină de aventură, dragoste şi de probleme cauzate de ciocnirile dintre două culturi diametral opuse şi incapacitatea fiecăruia de a-l înţelege pe celălalt. Brusc, Corinne face numeroase gesturi imprudente, greu de înţeles de o persoană cu capul pe umeri: îl invită şi dansează cu Lketinga la discotecă, se desparte de Marco, își vinde afacerea și tot ce posedă în Elveția pentru a se muta în Kenya, merge prin oraşe şi sate în căutarea masaiului și acceptă să trăiască într-o colibă, într-o sărăcie lucie, fără apă potabilă sau mâncare diversificată.
Povestea este interesantă şi din punct de vedere antropologic, deoarece autoarea ne relatează în detaliu cum este viața în orașele și satele din Kenya, ne sunt prezentate obiceiurile și credinţele localnicilor și, nu în ultimul rând, transportul în comun deplorabil şi birocraţia de la ambasadă. Din cauza diferențelor dintre culturi, Corinne face numeroase greșeli: îl sărută pe Lketinga pe gură, ceea ce nu este permis în cultura masailor, deoarece gura este „folosită” doar pentru mâncare, protagonista este uimită când află că părul, fața și organele genitale sunt tabu și nu trebuie atinse, iar faptul că bărbații masai mănâncă separat de femei o intrigă și mai mult.
Deși de-a lungul narațiunii apar suficiente semnale de alarmă care ar fi trebuit să o trezească pe Corinne la realitate, ea își dorește prea mult să își unească destinul cu Lketinga, în pofida îndoielilor familiei sale legate de fericirea ei, a englezei stricate pe care o vorbesc amândoi și explicațiile Priscillei, o localnică kenyiană, care o învață pe Corinne anumite lucruri despre mentalitatea și credințele masailor. Chiar și după prima criză de gelozie a lui Lketinga, montat de alți masai împotriva femeii albe sau un efect al consumului excesiv de miraa, care îl ţinea treaz pe Lketinga ore întregi, Corinne acceptă să își continue viața alături de el, însă o vor aștepta și mai multe greutăți, mai ales după naşterea fiicei lor, Napirai. Deşi iniţial am perceput-o pe Corinne ca pe o adolescentă care s-a îndrăgostit pentru prima dată şi care s-a lăsat purtată de val, fără a ţine cont de repercusiuni, în final, tot calvarul prin care a trecut a constituit o etapă de maturizare sentimentală şi a
făcut-o să se gândească la viitorul fiicei ei.
Înainte de a încheia această recenzie, trebuie să menționez că romanul este foarte ușor de citit și, deși uneori sunt cam multe detalii referitoare la viaţa de zi cu zi, nu am putut lăsa cartea deoparte din cauza curiozității de a descoperi ce se întâmplă mai departe cu această protagonistă care renunță la tot confortul lumii moderne pentru a-și găsi fericirea în Africa. Sper ca această carte să trezească interesul doamnelor şi domnişoarelor, care îşi doresc să citească un altfel de romance.
by Alina Andreea Cătărău
Să fiu sinceră, nu știu nimic despre Kenya. Cartea pare interesantă, mi-ar plăcea să o citesc și să văd cum sunt prezentate diferențele dintre culturi.
Este într-adevăr interesantă, mai ales din punct de vedere antropologic. Nu cred că aș fi văzut-o cu aceiași ochi fără acel curs de la literatură comparată despre Africa.
[…] Îndrăgostită de un masai February 3, 2016 […]