La miezul nopții, timpul se scurge în propriul său ritm. -…- N-are sens să i te opui. (p 68)
Am ales În noapte nu pentru că m-ar fi atras în mod special subiectul, ci pentru că voiam să citesc ceva scurt și simplu, ceva scris de Haruki Murakami. Nu m-a impresionat în mod special, dar au fost suficiente elemente care să mă determine să nu abandonez cartea și să mai caut una ceva mai târziu.
Acțiunea are loc în Tokyo, într-o singură noapte, începând cu câteva minute înainte de miezul nopții și luând sfârșit cu câteva minute înainte de ora șapte dimineața. Nu contează foarte mult ce se întâmplă, ci care sunt personajele pe care le întâlnim (Eri Asai, un fotomodel cufundat într-un somn care durează de luni de zile, sora ei, Mari, o studentă pasionată de lectură, un trombonist de jazz, o tânără prostituată chinezoaică brutalizată sălbatic și abandonată într-un love hotel, un mărunt angajat la o firma de calculatoare) și modul în care sunt trasate legăturile dintre ele.
Prezența lui Eri Asai aduce cu sine o dimensiune oarecum ruptă de realitate, fata fiind captivă într-un mediu sufocant. Accentul nu cade pe această parte a poveștii, ci pare să vină pentru a adăuga încă un strat poveștii. Păcat că nu este de ajuns. Nu m-a interesat în mod special ce se petrece cu Eri în timpul somnului, dar mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre personaje în general. Fiecare își găsește locul în rețeaua creată în text și e interesant de urmărit cum drumurile lor îi apropie sau îi îndepărtează. Dar aș fi vrut să o cunosc mai bine pe Mari, de exemplu.
Nu e deloc o carte greu de citit și nu am întâlnit des acest stil de a spune o poveste. Ochiul care vede ce se întâmplă în oraș ne oferă sau ne interzice accesul la gândurile și mișcările personajelor. Ne lasă să vedem suficient cât să le înțelegem… atât cât poți înțelege un străin pe care poate nu-l vei mai vedea vreodată. De fapt, chiar așa pare: e ca și cum ai fi un actor în plus într-un film, un martor ce aude, dar nu vorbește. O voce ne șoptește despre viețile celor ce mișună prin oraș, despre singurătate și pericole. La lumina zilei, totul pare diferit, dar întunericul scoate la iveală o altă față a orașului și a oamenilor. E un ciclu ce nu va fi oprit.
Oricare ar fi intențiile fiecăruia dintre noi, suntem purtați împreună, cu o viteză egală, în avalul timpului. (p 92)
by Elena Atudosiei
