Food for thought

December 13, 2014

Food for thought - 1 - dragonMotto-ul: mici perle de înţelepciune… iar alteori kitch. Toată lumea astăzi are, cunoaşte sau foloseşte activ unul. Dacă le auzim într-un context favorabil le luăm ca inspiraţie, ne pun pe gânduri. Dacă nu, de le vedem prin statusuri în reţele de socializare, neavând nici o legătură cu momentul şi mai ales dacă nu ne place nici respectiva persoană, ne pot stârni un zâmbet neîncrezător. Sunt nenumărate căile de a găsi o mulţime de motto-uri şi fraze motivante pe internet. De ai cere cuiva, îţi găseşte imediat vreo deviză care îl ,,ghidează” prin viaţă. Şi toată lumea vrea să iasă cât mai bine… dacă nu-ţi aminteşti pe moment nimic prea erudit, măcar vreo două versuri din Eminescu. Că n-o să fie de ajuns doar YOLO…

O, da… vreau să vă propun să desprăfuiţi puţin colecţia de motto-uri sau idei succint formulate care v-au marcat. Ceva asemănător ,,book tag”-ului apărut nu de mult timp, însă pe ziceri care v-au plăcut. Dar staţi… acum, să fie ceva deosebit…

…nu doar o listă de curiozităţi ,,intelectuale” de pus în mod standard la ,,dosar”.

Ci mai curând amintiţi-vă acele idei aşternute în cuvinte care v-au marcat în mod personal. Pot fi cuvinte meşteşugite care v-au atras prin muzicalitate, versuri de cântece sau poezie, ziceri interesante, replici din viaţă, din cărţi, din filme sau aiurea… sau chiar creaţii proprii! În orice limbă. În fine… orice v-a atras atenţia la un moment dat (din orice pricină) şi v-au făcut să le repetaţi puţin în gând. Altfel spus, food for thought. Mult mai mult decât simple motto-uri… Lucruri care poate v-au ţinut puţin treji… sau cel puţin v-au încercat imaginaţia prin asocieri inedite.

Nu trebuie să fie de ,,mare artă”, nici cunoscute, nici să aibă prestigiul sau autoritatea vreunei figuri ,,cu greutate”. Ci mai curând încercaţi acum exemple de cuvinte pe care nu le auziţi sau nu le spuneţi prea des. Cuvinte care poate merită scoase la lumină… chiar dacă vor rămâne doar aici, între noi. Interpretări şi gânduri pe care poate nu le-aţi dat la iveală… că nu era momentul. Cuvinte care au rămas (numai) cu voi.

Nu vă temeţi, încep eu cu câteva idei de încurajare…

1) “Victims, aren’t we all? – O replică din filmul The Crow, din 1994, cel cu Brandon Lee. Filmul în sine este deosebit de puternic, cu semnificaţii simbolice profunde, deşi nu neapărat un succes după înţelesul de astăzi (dar acesta va fi alt articol). Pe scurt, protagonistul său tragic, Eric Draven, este ucis cu brutalitate împreună cu iubita lui şi este reînviat de un corb pentru a-şi răzbuna moartea şi a dobândi odihna dincolo de mormânt. Cu cât repet mai mult întrebarea menţionată, cu atât mi se pare mai genială… deşi recunosc, şi contextul specific o ajută în mod esenţial. Nu, nu are nici o subtilitate ascunsă faţă de sensul care vă vine primul în minte. Victime, nu suntem oare cu toţii? – poate că astăzi orice banalitate spusă în engleză (sau în altă limbă) sună deodată mai bine, dar nu şi în cazul acesta. Aici e mult mai mult.

The Crow propune o poveste de dragoste şi de răzbunare, precum şi una despre puterea amintirii, cu un vag happy-end gotic, dar Food for thought - 2 - victimstotul e destul de bine controlat încât să nu fie nici prea visceral, nici prea siropos. Dar pentru mine va fi mereu o tragedie, chiar una clasică în profunzimea ei. Replica lui Eric, spusă parţial cu sarcasm dureros şi parţial cu un sincer regret, înainte de a ucide primul răufăcător, nu vine decât să întregească tabloul esenţialmente tragic. Nu trebuie să existe un călău ca să fim victime. Suntem propriile noastre victime… mai ales ale răutăţii noastre: în acest stadiu Eric nu prea mai are de ales dar, cu un astfel de revenant pe urmele lor, criminalii nu mai au nici o şansă de salvare. Şi suntem victimele răului din noi cu atât mai mult cu cât refuzăm să vedem aceasta. “Victims, aren’t we all?” este atât o sentinţă la moarte cât şi şansa de salvare. A altora… nu a celor implicaţi în dialog (ca în film).

2) “Dead men lying on the bottom of the grave / Wondering when Savior comes / Is he gonna be saved?

Maybe you’re a sinner into your alternate life / Maybe you’re a joker, maybe you deserve to die.

They were crying when their sons left / God is wearing black.
He’s gone so far to find no hope / He’s never coming back.
[…] He’s come so far to find the truth / He’s never going home.
[…] Cruelty to the winner, Bishop tells the King his lies
Maybe you’re a mourner, maybe you deserve to die.”

Sunt câteva versuri din cântecul Soldier’s Side de System of a Down. Nu aveţi însă în vedere trupa, nici genul de muzică… deşi acest cântec reuşeşte să sune mai mult decât melancolic în chip cu totul uimitor, dacă îl raportăm la mediul din care vine. Aveţi acum în faţă doar această selecţie de versuri, căci nu e întâmplătoare. E ceea ce sună cel mai bine din cântec. Nu e deloc unul nou, dar m-am bucurat în orice caz să îl descopăr chiar şi acum, într-un timp când devine din ce în ce mai arzător subiectul războiului dar şi cu atât mai greu să scrii ceva (poetic) despre el, care să nu sune nici romantic, nici lamentabil. Nu or fi aceste versuri state of the art dar, cuplate cu melodia cu tonuri tragice reuşesc să transmită un mesaj dureros într-un mod atingător. “Maybe you deserve to die”, un enunţ chinuit de toate filmele de duzină, îşi recapătă vigoarea… şi durerea.

3) Vă las să vă gândiţi… am sugerat doar nişte idei, nişte gânduri pe care am vrut să le comunic. Închei cu nişte mici perle de lirism modern, versuri ale trupei Summoning a căror cântece sunt inspirate de creaţiile lui JRR Tolkien (autorul Stăpânului inelelor, care a scris el însuşi poezie). Şi lucrările lui şi majoritatea versurilor adaptate de această trupă îmi plac pentru că le consider deosebit de muzicale în sine (mi se pare că devin tot mai mult o raritate…). Iată exemple ale versurilor trupei menţionate:

Food for thought - 3 - Heaven-and-hell-ronnie-james-dio-quote“I have heard you were strangers in a false land, / Where visions turn to faith.”

(Mirkwood)

Uneori, versurile acestea îmi par că descriu întreaga umanitate de astăzi… dar numai uneori.

,,As faint as the deep sleeper’s breath / An echo came as cold as death.

Long are the paths of shadow made / Where no foot’s print is ever laid.”

(Land of the dead)

Apreciez mereu versurile care folosesc aceeaşi recuzită învechită: răcoare, moarte, umbră… şi totuşi fac ceva cu totul deosebit.

,,What I am, I must not show, / What I am thou, I could not know…

Something between Heaven and Hell, / Something that neither stood nor fell.”

(The loud music of the sky)

Ar mai fi atâtea de spus…

by Anca-Raluca Sandu

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

2 Responses to Food for thought

  1. It can’t rain all the time | eLitere on December 21, 2014 at 6:33 am

    […] Food for thought | eLitere on The Crow (1) – Victims, aren’t we all? […]

  2. De ce mi-a plăcut Iris | eLitere on December 22, 2014 at 12:22 pm

    […] It can’t rain all the time | eLitere on Food for thought […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *