Florile răului

April 6, 2014

les fleurs du malDacă acum ceva timp am vorbit despre romanul simbolist și decadent al scriitorului belgian Georges Rodenbach, acum este momentul să ne îndreptam atenția spre însuși teoreticianul simbolismului, Charles Baudelaire.

Florile răului (Les Fleurs du Mal) este o colecție de poezii publicată în 1857, care înglobează o mare parte din creația poetică baudelaireană, din anul 1840 până la moartea autorului. Pentru cei care nu cunosc sau nu sunt prieteni cu limba lui Voltaire, Editura Adevărul Holding a scos o ediție nouă a Florilor răului în anul 2012, inclusă în colecția 101 cărți de citit într-o viață.

Volumul este împărțit în mai multe secțiuni, precum urmează: două poeme introductive (Au poète impeccable și Au lecteur), Spleen et idéal, Tableaux parisiens, Le vin, Fleurs du Mal, Révolte, La Mort, Pièces condamnées, Appendice I. Supplément aux Fleurs du Mal (Nouvelles Fleurs du Mal, Les Epaves, Poèmes de l’édition posthume des Fleurs du Mal), Appendice II. Autre pièces și Appendice III. Documents divers, care include prefața unei noi ediții a cărții, patru articole scurte, în care Baudelaire explică de ce a scris Florile răului și care erau intențiile sale și, nu în ultimul rând, notițe și documente adresate avocatului său.

Nu cred că este greu de intuit, cel puțin din conținutul ultimei anexe că Florile răului a fost o carte controversată, îndelung criticată, chiar șocantă pentru Franța mijlocului de secol al XIX-lea, din cauza limbajului brutal și obscen pe care Baudelaire nu s-a jenat să îl folosească. Însă nu doar limbajul a scandalizat Parisul, ci și temele și motivele literare îndrăznețe, considerate tabu sau imorale până atunci: sexualitatea și homosexualitatea, viciile, superficialitatea femeilor, ipocrizia și ignoranța societății, religia văzută dintr-o perspectivă întunecată și ironică etc.

« Ce livre est essentiellement inutile et absolument innocent, n’a pas été fait dans un autre but que de me divertir et d’exercer mon goût passionné de l’obstacle. Quelques-uns m’ont dit que ces poésies pouvaient faire du mal; je ne m’en suis pas réjoui ». (Loc. 3363-3364)

Când am citit volumul de poezii baudelaireene n-am avut câtuși de puțin senzația că acestea sunt scrise în acel secol al restricțiilor florile rauluiși al pudibonderiei, ci parcă aparțineau măcar începutului de secol XX. Poate că și Baudelaire, la fel ca alți scriitori, s-a născut prea devreme, într-o societate care nu voia sau nu știa cum să îi recepteze mesajele poetice. El, fără doar și poate, a deschis calea pentru trei curente culturale – și literare în particular – ale sfârșitului de secol XIX și ale începutului de secol XX – simbolismul, decadența și modernismul. Poeziile lui Baudelaire au un grad mare de abstractizare și ambiguitate, apar procedee precum sugestia, corespondențele și sinestezia, care aduc un aer nou și o muzicalitate deosebită. Astfel, prin intermediul operei sale poetice și a ideilor inovatoare, Baudelaire a inspirat și alți poeți, care nu pot fi separați de curentul simbolist: Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Paul Valéry, etc.

Acum voi încheia recenzia, recomandând această colecție de poezii care trebuie citită, măcar din curiozitate, pentru că a adus un aer inovator literaturii vremii și a deschis porțile către o nouă eră a poeziei. Poate că fără Baudelaire nu am fi ajuns la modernism și postmodernism.

Les Fleurs du mal

by Alina Andreea Cătărău

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *