Floare de noapte

November 30, 2016

floare-de-noapte-recenzie-elitereÎn vârful ierarhiei mizu shobai există două categorii de femei: gheișa tradițională și mai moderna hostesă de bar. În timp ce gheișa continuă să domine lumea plutitoare din capitala culturală Kyoto, Tokyo este din ce în ce mai cucerit de hostesele din cluburile de noapte, care sunt mai potrivite cu mediul postmetropolitan și în rapidă dezvoltare al capitalei. (p 60)

Citatul e dintr-o carte pe care am citit-o cu multe luni în urmă, dar nu-mi amintesc clar cum de am găsit-o. În schimb, pot să vă spun că am cumpărat-o pentru că m-a atras titlul (prea lung): Floare de noapte, floare de bar: viața mea în lumea erotică subterană a Japoniei moderne (sau, dacă o vreți în engleză, Bar Flower: My Decadently Destructive Days and Nights as a Tokyo Nightclub Hostess). Lea Jacobson vorbește despre experiențele ei în Japonia, despre cum a ajuns acolo pentru a preda limba engleză și apoi a fost concediată. Soluția găsită de ea nu a fost să se reîntoarcă în America, ci să devină hostesă în Tokyo.

Am observat că multe persoane care admiră cultura unor țări precum Japonia sau Coreea nu acceptă să fie aduse în discuție aspectele mai puțin plăcute din aceste locuri. Sincer, nu înțeleg de ce, de unde vine toată această ostilitate. Atâta timp cât suntem conștienți că o cultură străină sau familiară nouă aduce cu sine atât tradiții sau reguli ce pot fi admirate, dar și aspecte ținute mai mult secret, nu văd de ce nu am discuta despre o țară și despre experiențe personale din perspective diferite. Nu e ca și cum există vreo cultură fără pată.

Înapoi la carte… Floare de noapte, floare de bar nu este nici pe departe o capodoperă, dar se citește foarte repede și pentru mulți poate însemna oportunitatea de a arunca o privire fugară asupra vieții de noapte din Tokyo așa cum nu o cunoșteau. Mai departe, fiecare va decide dacă dorește sau nu să afle mai multe despre acest subiect. Accentul cade pe experiențele personale, pe dependențe, dezamăgiri și relații mai mult sau mai puțin pasagere. Bărbații se folosesc de femei (din diferite țări), femeile se folosesc de bărbați, și timpul trece, furând și ducând cu el tot mai multe iluzii.

Înțeleg că e vorba de amintirile cuiva și că multe femei sunt puse în situații (cel puțin) neplăcute din diferite motive… dar nu prea am simțit simpatie pentru naratoare. Mi s-a părut superficială și imatură până aproape de final, unul destul de optimist. Vom citi despre experiențe traumatizante și momente plăcute, și nu pot să spun că nu aș recomanda cartea mai departe, dar la un moment dat devine repetitivă și impactul asupra cititorului scade. Păcat, ar fi putut fi scrisă mai bine.

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *