Educaţia formală constă în totalitatea influenţelor intenţionate şi sistematice, elaborate în cadrul unor instituţii specializate (grădiniţă, şcoală, universitate), în vederea formării personalităţii umane.
În pedagogie, educaţia este o noţiune centrală. Termenul educaţie derivă din punct de vedere etimologic din latinescul educo-educare, desemnând acţiunea de a alimenta, a îngriji, a creşte. Termenul derivă şi din latinescul educo-educere, care înseamnă a duce, a conduce, a scoate.
Teodor Cozma: “O caracteristică nu mai puţin însemnată a educaţiei formale o constituie acţiunea de evaluare care este administrată în forme, moduri şi etape anume stabilite, pentru a facilita reuşita şcolară, succesul formării elevilor. Trebuie să reţinem şi faptul că evaluarea în cadrul educaţiei formale revine cu deosebire fiecărui cadru didactic şi instituţiei în ansamblu.”
Trăsături ale educaţiei formale:
– obiective clare;
– un proces continuu de transmitere a unor conţinuturi;
– urmăreşte introducerea progresivă a elevilor în paradigmele cunoaşterii;
– planificată, organizată şi desfăşurată în mod conştient de către persoane cu o pregătire ştiinţifică adecvată;
– rezultatele sale sunt evaluate în moduri și etape anume stabilite pentru a facilita reuşita şcolară.
Educaţia formală prezintă şi anumite carenţe:
– centrată pe performanţele înscrise în programe (puţin loc pentru spontaneitate);
– tendinţa de ingurgitare a cunoştinţelor;
– apariția monotoniei.
Image source
by Elena Atudosiei
