După cutremur

March 31, 2016

dupa cutremur elitereInimile noastre nu sunt de piatră. Piatra se poate sfărâma, se poate deforma, dar inima nu se sfărâmă. Fie bune sau rele, sufletele noastre pot comunica între ele. (p 90)

L-am evitat mult timp pe Haruki Murakami. Toată lumea îl recomanda, vedeam recenzii peste tot… și eu nu-l citeam. Curiozitatea a învins până la urmă și una dintre cărțile citite a fost După cutremur (Kami no kodomotachi wa mina odoru), un volum ce conține șase povestiri. Voi fi sinceră, nu m-a impresionat în mod special. Nu regret timpul dedicat acestor povestiri, dar speram să-mi ofere mai mult.

În 1995, a avut loc un cutremur în Kobe și mii de oameni și-au pierdut viața atunci. La acest eveniment face trimitere titlul. Nu joacă el un rol teribil de important în povești, dar rămâne punctul lor comun și un pretext pentru a vorbi despre personajele cu care urmează să ne întâlnim. Dezastrul rămâne parte din fundal, fiind menționat la televizor sau în conversații. Este, în final, parte din existența oamenilor pe care îi cunoaștem pentru câteva momente: unei fetițe îi este teamă de nenea Cutremur, un bărbat este părăsit de soție, un broscan trebuie să salveze Tokyo de la distrugere. Fără acel punct comun, povestirile ar părea părți din diferite jocuri de puzzle, amestecate într-o cutie oarecare.

Nu fragmentarea m-a deranjat, ci faptul că începeam o poveste, îmi stârnea interesul… și se termina. Am avut permanent impresia că ceva lipsește, că firul poveștii e întrerupt brusc, prea repede. Parcă nici una nu a ajuns la punctul culminant. În orice caz, nu personajele au rămas cu mine, ci doar o amintire vagă a ceea ce am citit, frânturi din viața de zi cu zi amestecate cu un strop de fantastic.

Nu sunt neapărat povești triste, nu în totalitate. Dacă li se permite, personajele merg mai departe. Uneori se lovesc de moarte, alteori speranța le dă forța necesară să treacă peste obstacole. Timpul trece nepăsător peste toți și toate, peste dezastre și probleme mărunte. Iar eu voi alege cu mai multă atenție următoarea carte a lui Murakami. Una care, spre deosebire de aceasta, să nu mă lase cu impresia că a fost abandonată doar pentru că scriitorul s-a plictisit de subiectul ales. Sau poate personajele sunt de vină pentru că atât au vrut ele să ne spună. Cine știe?

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , ,

5 Responses to După cutremur

  1. Harry Potter Spells Tag | eLitere on March 31, 2016 at 9:30 am

    […] După cutremur March 31, 2016 […]

  2. Alina Andreea Catarau on March 31, 2016 at 12:13 pm

    Și eu îl văd pe Murakami peste tot pe bloguri și pe book tube, însă nu știu cu ce să încep. Poate că încă nu sunt pregătită pentru scrierile lui. Anyway, îmi place foarte mult recenzia ta și sunt curioasă ce cărți scrise de Murakami vei mai citi și recomanda. :*

    • Elena Atudosiei on March 31, 2016 at 2:04 pm

      Mulțumesc! Aș vrea să mai scriu despre “În noapte” și să citesc romanul “Pădurea norvegiană”. Mi-a fost recomandat de un coleg și sunt destul de sigură că îmi va plăcea.

  3. Ionuț Mihalcea on July 3, 2016 at 9:32 am

    Cei care susțin că le-a plăcut Murakami și îl recomandă (printre care mă număr și eu) au citit, cu siguranță, „Pădurea norvegiană”. Cred că majoritatea cititorilor consideră „Pădurea norvegiană” ca fiind cel mai reușit roman al lăudatului și mediatizatului Haruki Murakami. Mie mi-a plăcut foarte mult „Pădurea norvegiană”, ceea ce m-a făcut să pun mâna și pe alte romane precum: „În căutarea oii fantastice” (1982), „La capătul lumii și în țara aspră a minunilor” (1985) sau „La sud de graniță, la vest de soare” (1992). Consider că „Pădurea norvegiană” și „La capătul lumii și în țara aspră a minunilor” se numără printre romanele cele mai reușite ale acestui autor, sau, cel puțin, acestea două mi-au plăcut cel mai mult. Cât despre „După cutremur”, trebuie să ținem cont că este vorba despre proza scurtă, ceea ce într-adevăr, nu poate fi considerată punctul forte al lui Murakami. Dacă vrei proză scurtă de calitate (poate că sunt iarăși subiectiv), îți recomand Dino Buzzati cu volumul de povestiri „Monstrul Colombre și alte cincizeci de povestiri” sau Jorge Luis Borges cu volumul „Aleph”. Ambele volume de povestiri le poți găsi în Colecția „Top 10+” a celor de la Polirom. Sper ca umila mea părere să îți fie de folos. Lectură plăcută!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *