Dumbrava minunată

March 10, 2016

dumbrava minunata elitere

Spunea mama că fără povești viața omului ar fi tristă și sarbădă.

Astăzi voi scrie în sfârșit despre o poveste tare dragă mie, Dumbrava minunată a lui Mihail Sadoveanu. Și aceasta se numără printre povestioarele care mă fac să-mi amintesc frânturi din anii copilăriei. În cazul acesta e vorba nu despre o persoană sau un joc, ci despre un loc, o pădure ce era cândva superbă. Era o nebunie de culori, mai ales în zilele cu soare. Puteai să alergi, să te joci, să culegi flori, să stai și să te bucuri de cântecele păsărilor. Acum pare un tablou în culori prea șterse… nimeni nu a avut grijă de el.

Bănuiesc că noi toți îi știm pe Lizuca și pe Patrocle, pe fetița fără mamă și pe cățelul care-i este poate singurul prieten. Vedem și noi prin ochii copilului cum lumea se schimbă, nu întotdeauna în bine. Există acolo un contrast destul de evident între trecut și prezent, unde trecutul oferă siguranță și stabilitate, iar prezentul aduce cu sine superficialitate. Lizuca stă între cele două puncte, găsind în final iubire și fericire în casa bunicilor. Se simte multă tristețe în acest personaj, dar și dorința de a crede, de a visa. Și tocmai această parte m-a atras de la bun început.

Magia și realitatea se împletesc, ca și cum dumbrava Buciumenilor ar sta la granița dintre două tărâmuri. Mai contează dacă întâmplarea povestită a fost vis sau chiar a avut loc? Cine știe ce taine păstrează noaptea? Și pădurea copilăriei mele era un loc magic și cred că acesta e și motivul pentru care niciodată, nici măcar recent, nu m-am gândit că Lizuca nu a pășit pentru scurtă vreme în lumea basmelor. Ce să fac? Sunt povești la care nu vreau să renunț.

Dumbrava e un loc rupt dintr-un basm vechi. Găsim acolo simplitate, frumusețe și o parte mai întunecată. Dar, pentru Lizuca, totul pare firesc și la locul lui. De ce ar fi altfel, mai ales când simte prezența caldă a mamei? Nu știu ce s-a întâmplat după ce fetița a crescut, dacă a continuat să iubească poveștile sau dacă le-a uitat. Sper ca farmecul acelei nopți să fi rămas cu ea, sub forma unei amintiri sau a unei promisiuni. Pentru mine, povestea a rămas cu siguranță o amintire plăcută.

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

5 Responses to Dumbrava minunată

  1. Alina Andreea Catarau on March 10, 2016 at 9:20 am

    Scurt și la obiect. Și mie mi-a plăcut foarte mult povestea și îmi amintesc cu mult drag de momentele când ascultam caseta cu povestea citită pe roluri sau mă uitam la film. Pur și simplu mă cuprinde un val de nostalgie. Este foarte frumos sentimentul și poate că ar trebui să mai scriem despre basmele și poveștile care ne-au încântat copilăria, pentru a fi descoperite și de copiii de astăzi.

    • Elena Atudosiei on March 10, 2016 at 8:57 pm

      Filmul e printre preferatele mele și acum. Cât despre basmele și poveștile copilăriei, ai dreptate. Să încercăm să scriem mai des despre ele. :)

      • Alina Andreea Catarau on March 10, 2016 at 10:49 pm

        Eu am deja două povești în plan: „Vrăjitorul din Oz” și „Heidi”, ca să nu mai spun de cărțile lui Andrew Lang care înglobează basme din întreaga lume.

        • Elena Atudosiei on March 11, 2016 at 7:42 am

          Chiar n-am mai citit “Vrăjitorul din Oz” de ani buni. Mi-au plăcut și poveștile Contesei de Segur. Dacă îmi aduc aminte unde e cartea, voi scrie și despre ele.

          • Alina Andreea Catarau on March 11, 2016 at 10:25 am

            Sună bine! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *