Motto: „Dragostea arde, dar lipsa ei usucă” (Ionel Teodoreanu – Lorelei)
Poate greşesc sau poate exagerez,
Dar ce-ar fi viaţa fără-un strop de fantezie?
Ar fi ca poetul fără poezie…
Ce dulce-i înţelepciunea când meditez!
Adesea-mi închipui că sufletul mi-e câmpul,
Cel roditor şi presărat cu flori viorii,
Ocrotit de munţi înalţi, dealuri aurii
Şi râuri înspumate ce-nşeală timpul.
Ceru-albastru infinit îmi e gândirea,
Iar vântul ce adie îmi e sentimentul.
Totuşi, nori de-ndoial’acoperă văzduhul,
Şi micul colţ de rai îşi pierde strălucirea.
Ceva-mi lipseşte şi nu mă pot ascunde –
Izvoru-mi cere-atenţia ta, dragule,
Dar carte-nchisă eşti şi nu pot citi rândurile.
Dorinţa, fără-ncetare, ca lava arde!
Prietene, ce de departe vii, oare-intuieşti,
Ce se petrece şi ce-ncolţeşte în mine?
Când ne-ntâlnim zilele de soare-mi sunt pline,
Iar, din ce în ce mai mult, frate de suflet îmi eşti!
Gesturi de simpatie şi-amiciţie-mi arăţi,
Iar eu cuget că-ntre noi este ceva,
Dar îmi este frică să iau iniţiativa –
Decepţia m-ar destrăma ca pe filele-unei cărţi!
Aştept acea zi de vară cu-n vânt de schimbare:
Atunci, vom merge-undeva pentru a conversa;
Pierdută-n ochii tăi de smarald, îţi voi confesa
Secretul sfânt al creaţiei mele şi iubirea.
Tu mi-ai zâmbi şi mi-ai vorbi cu vocea-ţi subţire,
Ca două suflete pereche ne-am contopi uşor
Într-o-mbrăţişare sinceră, plină de dor
Şi-ntr-un sărut arzător şi plin de simţire.
Mi-aş asuma acest risc pentru că ţin la tine,
Dar aş prefera să faci tu primul pas, te rog!
Viaţa nu-i uşoară, iar dragostea nu-i un joc!
Vino-n lumea mea pentru-a mă cunoaşte mai bine!
by Alina Andreea Cătărău
Image source: shadowxlover
