Dezvoltarea cognitivă

June 11, 2015

dezvoltare cognitiva elitere

Comparaţi dezvoltarea cognitivă a copilului din perioada preoperatorie cu cea din perioada operaţiilor concrete (ce poate şi ce nu poate face copilul, din punct de vedere cognitiv, în fiecare perioadă sau stadiu).

*

Din perspectivă piagetiană, inteligenţa reprezintă adaptarea optimă la situaţii noi, problematice, prin restructurarea experienţei anterioare. Ontogeneza cognitivă se prezintă ca succesiune de stadii:

1) stadiul senzorio-motor (0 – 2 ani);

2) perioada preoperatorie (2 – 7/8 ani);

3) stadiul operaţiilor concrete (7/8 – 11/12 ani);

4) stadiul operaţiilor formale (11/12 – 15/16 ani).

Dacă în stadiul preoperaţional, gândirea copilului este simbolică şi intuitivă, în perioada operaţiilor concrete, gândirea are un caracter categorial-concret. În perioada vârstei de 7/8 – 11/12 ani se dezvoltă operaţiile mentale prin interiorizarea acţiunilor concrete. Copilul lucrează cu pre-operaţii şi semi-operaţii mintale în perioada preoperatorie, operaţiile mintale fiind folosite în stadiul operaţiilor concrete.

În al doilea stadiu, copilul poate să-şi reprezinte mental obiecte sau evenimente absente cu ajutorul simbolurilor. Această funcţie se manifestă prin imitaţie amânată, desen, joc simbolic şi limbaj. În stadiul următor, copilul poate folosi operaţii mintale concrete (clasificarea, generalizarea, scrierea), concepte şi categorii.

Caracterul predominant intuitiv al cunoaşterii în perioada preoperatori, face ca, la această vârstă, copilul să rămână prizonierul propriei perspective (egocentrism), fiind incapabil să vadă lucrurile din punctul de vedere al celuilalt şi să gândească ceea ce vede. Abia în stadiul următor el începe să vadă ceea ce gândeşte (de exemplu, un preşcolar va spune că un kilogram de cuie nu este egal cu un kilogram de pene, nesesizând şi chiar neacceptând egalitatea arătată de cântar).

În perioada 2 – 7/8 ani, copilul nu este capabil de reversibilitate, deoarece el rămâne încă legat de percepţiile imediate (exemplu: Maria are o soră pe care o cheamă Ioana, dar Ioana nu are o soră). Abia în stadiul operaţiilor concrete copilul poate concepe că fiecărei acţiuni îi corespunde o acţiune inversă, care permite revenirea la starea anterioară (exemplu: Maria are o soră pe care o cheamă Ioana. Ioana are o soră pe care o cheamă Maria; 5-3=2, deci 2+3=5).

În stadiul preoperaţional, copilul nu poate surprinde conservarea, dar în jurul vârstei de 8 ani – fiind capabil de reversibilitate – el va putea surprinde şi invarianţa. Astfel, va sesiza treptat conservarea substanţei, a greutăţii şi a volumului. De exemplu, pentru a sesiza conservarea substanţei, i se arată copilului două biluţe identice din plastilină, după care una dintre ele este rulată sub forma unui bastonaş. Copilul este întrebat dacă bastonaşul are aceeaşi cantitate de plastilină ca şi bila şi i se cere să justifice răspunsul. Copiii aflaţi în perioada preoperatorie apreciază că în bastonaş se găseşte mai multă plastilină pentru că este mai alungit, dar în stadiul operaţiilor concrete ei afirmă că deformarea bilei nu a modificat cantitatea de plastilină, considerând această deformare reversibilă. Cantitatea de plastilină constituie invariantul acestei transformări reversibile care este deformarea. Orice transformare reversibilă conţine un invariant. Capacitatea de conservare a invarianţilor este pasul făcut spre logicitate.

În jurul vârstei de 7/8 ani, apar operaţiile concrete, posibile doar dacă sunt efectuate pe un material concret. De exemplu, un copil aflat în acest stadiu poate rezolva problema “Ana este mai înaltă decât Maria, iar Ana este mai scundă decât Ioana. Care dintre ele este cea mai scundă?” fără nici o dificultate dacă i se dau trei păpuşi care să reprezinte cele trei fete. Caracterul gândirii şcolarului mic este doar categorial-concret.

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *