De vorbă cu Mădălina Popescu

March 24, 2014

madaPe Mădălina am cunoscut-o acum mulți ani, nu aș putea să vă spun când și cum. Dar de ce… pentru că fiecare dintre noi are nevoie de un om ca ea pe parcursul vieții. Întotdeauna a fost un om plin de energie, vesel chiar și atunci când când avea motive să nu afișeze un zâmbet, hotărâtă să-și atingă scopurile. Mereu pe fugă, mereu muncind, mereu frumoasă, mereu o plăcere să fii în compania ei. Un model demn de urmat, o viață trăită în pași de dans.

*

Bună! Numele meu este Mădălina Popescu şi în prezent studiez, dansez şi îi învăţ pe cei din jur să se mişte în ritmul muzicii. Pasiunea pentru dans o am încă din copilărie. Primii paşi i-am învăţat cu tatăl meu, acasă, în faţa televizorului sau a combinei muzicale. Fiind un copil energic, ai mei m-au îndrumat să urmez cursuri de specialitate unde să îmi dezvolt abilităţile artistice, fapt pentru care timp de 5 ani am frecventat antrenamentele de dans sportiv, teatru şi modeling, participând la numeroase spectacole şi concursuri. Întrucât toate aceste pregătiri necesitau un sprijin financiar din ce în ce mai consistent, părinţii mei au decis în clasa a IV-a să mă mute la Palatul Copiilor în cadrul ansamblului folcloric „Doruleţul”. Am resimţit această schimbare de la un stil de dans la un altul cu totul diferit, fapt pentru care şi acum mai sunt nostalgică, dar experienţele trăite şi amintirile acumulate în tot acest timp îmi readuc mereu zâmbetul pe buze, căci nu am cum să uit că la 6 ani am avut primul meu cantonament de dans, că la şcoală trebuia să obţin rezultate bune pentru a avea voie să merg la repetiţii, că în vacanţe călătoream prin ţară şi prin străinătate pentru a susţine alături de colegii mei spectacole şi că astfel am cunoscut mulţi oameni frumoşi şi am vizitat multe locuri deosebite.

În toată această perioadă am avut parte de sprijin din partea părinţilor, a profesorilor şi a prietenilor pentru a continua acest hobby, fapt pentru care din timpul liceului frecventez cursurile de dans popular oferite de Ansamblul Folcloric Studenţesc „Doina Carpaţilor” de la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi: un nou colectiv de oameni minunaţi, o diversitate de momente frumoase şi, practic, o „simulare” timpurie a vieţii de student în care serile se prelungeau cu dansuri, cântece şi voie bună.

Absolvind studiile cu specializare în domeniul ştiinţelor socio-umane la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” Iaşi, mi-am dorit să mada si copiiîmi formez o bază teoretică solidă în domeniul coregrafiei, astfel că timp de 4 ani am urmat cursurile Facultăţii de Artă Scenică cu specializarea „Artele spectacolului muzical” din cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, iar în completarea acestora am studiat în paralel „Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar” la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.

Studenţia a venit cu noi responsabilităţi, mai ales cu cele legate de „independenţa finaciară” ce am perceput-o iniţial ca o provocare pe care am acceptat-o din anul II de facultate când am avut un început timid, dar sigur, în predarea unor cursuri de dansuri populare unor grupe de copii şi unor adulţi. Acum, fiind studentă la programul de master „Politici şi management în educaţie” la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, programul îmi permite să colaborez ca profesor de dans cu mai multe grupe de preşcolari şi clase primare din oraş, grupe de tineri şi adulţi dornici să fie iniţiaţi în domeniul dansului popular.

Plăcut, frumos, interesant este să dansezi pentru cei din jur. Sunt trăiri ce nu pot fi descrise în cuvinte, căci, aşa cum afirmă Naele Donald Walsch „sentimentul este limbajul sufletului”, iar dansul, ca artă de sine stătătoare este o cale de a elibera aceste sentimente. Modalitatea de transmitere a acestora se „modelează” în orele de antrenament, prin picături de sudoare, papuci tociţi, febră musculară, nervi întinşi, oboseală, toate acestea pentru un rezultat final: un DANS cu mişcări pline de semnificaţii.

Dar mai plăcut, mai frumos şi mai interesant este să îi înveţi pe ceilalţi să danseze, să îi poţi ajuta să ajungă de la a „executa” anumite mişcări la a transmite anumite trăiri, sentimente prin mişcările pe care le fac, „traseu” în care anumiţi cursanţi sunt mai uşor mai rapid de ghidat, iar altora le ia mai mult timp sau chiar se poticnesc pe parcurs când întâmpină dificultăţi.

copii madaIndiferent de categoria de vârstă cu care am de lucrat, pentru a fi eficientă în activitatea mea de zi cu zi, în timpul liber m-am obişnuit să mă documentez (cărţi, reviste, articole, înregistrări audio-video, specialişti) cu privire la ceea ce urmează să predau, cui şi cum mă voi adresa, pentru că atunci când vreau să mă fac înţeleasă consider că trebuie să fiu eu sigură şi stăpână pe ceea ce zic şi fac – pe principiul că „omul cât trăieşte învaţă”.

Pe viitor, într-unul cât mai apropiat sper eu să fie, îmi doresc să mă dezvolt profesional prin înfiinţarea unei şcoli de dans popular şi să colaborez cu instituţii culturale şi specialişti în domeniu. În ceea ce priveşte dezvoltarea mea personală, îmi propun să urmez un doctorat, să călătoresc cât mai mult, să cunosc mulţi oameni, să-mi întemeiez o familie frumoasă alături de care să mă bucur de fiecare zi, de fiecare reuşită, de fiecare vis împlinit.

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , , ,

7 Responses to De vorbă cu Mădălina Popescu

  1. Mihaela on March 24, 2014 at 11:07 am

    Si noi iti dorim Mada mult succes in ceea ce faci!! si toate dorintele sa ti se indeplineasca
    :*:* te pupam si te iubim!

  2. Ramona on March 25, 2014 at 4:22 am

    Și eu o știu de când era mică… de când venea in vacanţă la ţară și ne jucam impreună… dar am pierdut legătura cu ea.. am revăzut’o acum… și nu m’am putut abţine să nu citesc acest articol… :) .. și să’i urez …MULT SUCCES, MULTE REALIZARI SI CAT MAI MULT NOROC in ceea ce face …să aibă parte de multă FERICIRE pentru că merită… pupici … :* :* :*

  3. Alina Andreea Catarau on March 25, 2014 at 10:47 am

    Nu ai cum să nu te atașezi de Mădă, pentru că ea are un suflet mare, te ajută când ai nevoie, iar optimismul și energia ei sunt molipsitoare.

    Mădă, pentru tot ceea ce faci, TE RESPECT. :*

    • Elena Atudosiei on March 25, 2014 at 6:50 pm

      Merită tot respectul nostru. Niciodată nu a neglijat vreun aspect al vieții ei și întotdeauna a căutat să-i ajute și să-i facă fericiți pe cei din jur.

      • Madalina Popescu on March 27, 2014 at 12:35 pm

        Mutumesc mult pentru aceste ganduri bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *