De-a lungul timpului, am avut onoarea și plăcerea să cunosc mulți oameni… mulți artiști. Ei sunt cei care ne fac viețile mai frumoase, care ne învață cât de important este să ne urmăm visurile. Iustina Irimia este unul dintre acești oameni. Poate o cunoașteți, poate i-ați ascultat cântecele, poate v-a purtat pe drumurile întortocheate ale limbii române. Sau poate abia acum faceți cunoștință cu ea. Indiferent de situație, vă garantez că nu o veți uita.
*
Unii te cunoaștem în persoană, alții te cunosc pentru cântecele tale sau datorită cuvintelor tale. Ce ne-ai putea spune tu despre Iustina Irimia (acum și Cenușă)?
Iustina: E destul de greu să vorbești despre propria persoană, însă am să vă spun că sunt o femeie care și-a propus să trăiască frumos. Din copilărie am fost atrasă de tradițiile și de cântecele populare, astfel încât, de mai bine de 15 ani, încerc să-mi dezvolt această pasiune. Fiind născută pe 1 iunie, de Ziua Copilului, cred că am găsit soluția de a rămâne mereu în proximitatea tinereții, așa că am ales a fi cadru didactic, deși este o profesie privită cu mult scepticism de societatea românească. Recent mi s-a mai împlinit un vis, acela de a lucra într-o televiziune, și mare mi-a fost bucuria când am primit girul profesioniștilor de la TVR Iași.
Ai fost și încă ești studentă la Facultatea de Litere. Vorbește-ne un pic despre acești ani. Ce au însemnat pentru tine, care e cea 
mai interesantă amintire cu care rămâi de pe urma lor?
Iustina: În 2009, când am absolvit liceul (Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Botoșani), mi se părea că se sfârșește lumea, că am încheiat cea mai frumoasă etapă din viața mea, că nu voi mai putea avea alți prieteni în afară de colegii din liceu. Ei bine, nu a fost deloc așa. Anii studenției au constituit o altă „cea mai frumoasă” perioadă din viață. Au fost trei ani în care m-am descoperit pe mine însămi, cu bune, cu rele, m-am maturizat, am învățat o mulțime de lucruri, am cunoscut o grămadă de oameni deosebiți, am dus dorul celor de acasă, am conturat prietenii, m-am îndrăgostit, am înțeles ce înseamnă viața de cămin, am făcut cunoștință cu un oraș minunat. Nu pot alege acum din noianul de amintiri adunate în cei trei ani, dar le păstrez pe toate în suflet.
Ești profesoară acum. Cum e să lucrezi cu copiii? Ce sfat ai avea pentru cei sau cele care ar dori să lucreze în acest domeniu?
Iustina: De aproape doi ani, împreună cu elevii mei, încercăm să dezlegăm tainele limbii române. Doi ani care, efectiv, nu știu când au trecut, deoarece copiii, prin energia lor, te țin mereu „în priză”. În primele două săptămâni de activitate am fost tare speriată. Nu mă simțeam pregătită, nu știam dacă voi fi în stare să coordonez un colectiv, dar m-am întâlnit cu elevii și am primit de la ei un feed-back încurajator, așa că am mers mai departe. Am stabilit încă de la început câteva reguli, care să asigure o bună colaborare, bazată pe respect și corectitudine. Am avut impresia că diferența relativ mică de vârstă dintre noi ar putea constitui un dezavantaj, după toate câte le văzusem în mass-media, însă m-am împrietenit cu ei și mi i-am apropiat, neuitând de regulile stabilite. Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar îi pot încuraja pe cei care iubesc copiii să se aventureze pe calea acestei meserii, care oferă satisfacții, mai mult de ordin spiritual, și în timp.
Spuneai la un moment dat că vrei să fii un model pentru generația ta. Dar care sunt modelele tale?
Iustina: Nu-mi propun să fiu un model, însă mă bucur dacă pot ajuta sau inspira pe cineva într-o direcție bună. Mi se pare foarte important să prețuim oamenii, pentru că de la fiecare avem câte ceva de învățat. Modele unui om ar trebui să plece din cadrul familial, apoi din cel școlar, pentru ca mai apoi să treacă prin prisma gusturilor și principiilor personale și să găsească persoane sau personalitați cu care să rezoneze. Așa este și în cazul meu. Cele mai importante repere îmi sunt familia, duhovnicul, profesorii, prietenii și toți cei de la care consider că am de învățat.
Viața ta stă sub semnul artei. Unde găsești inspirația de care ai nevoie pentru a trăi frumos?
Iustina: Arta pornește de la a ști să observi frumosul, binele și adevărul în tot ceea ce ne înconjoară. Ceea ce lasă o amprentă puternică asupra mea, o consider a fi sursă de inspirație, fie că e vorba de oameni, de sentimentele trezite de aceștia, de natură sau de divinitate.
Ai o legătură specială cu muzica populară. Dacă mergem mai departe, neluând în considerare granițele dintre genuri, care ai 
spune că e melodia (poate melodiile) preferată, pe care ai putea să o asculți oricând cu plăcere?
Iustina: Muzica este atât de frumoasă și trezește în noi atâtea sentimente, încât nu aș putea-o rezuma doar la o singură emoție. Ascult muzică în funcție de starea de spirit.
Ce cărți preferi să citești? Care sunt condițiile ideale pentru lectură?
Iustina: În ultima perioadă am tot răsfoit cărți de specialitate, însă îmi place foarte mult literatura realistă. Cât despre condițiile ideale lecturii, cred că depind foarte mult de starea de spirit și de cât de captivantă este cartea. Se întâmplă să citești cu plăcere pe o pătură, în livada bunicilor, dar și într-un microbuz aglomerat și zgomotos.
Există vreun motto după care te ghidezi în viață?
Iusina: Am găsit cu ceva timp în urmă un citat de-al Fericitului Augustin care mi-a plăcut mult și care mă inspiră: „Cântă și mergi mai departe, la capătul drumului te așteaptă Dumnezeu.”
Ce planuri de viitor ai, atât pe plan personal, cât și profesional? Care e cea mai mare dorință ce speri să se îndeplinească?
Iustina: Planuri de viitor sunt multe, dar am învățat că cel mai important este să trăiești prezentul, cu speranța că Dumnezeu știe ce este cel mai potrivit să se întâmple fiecăruia, la momentul oportun.
*
by Elena Atudosiei
