De vorbă cu Alexandra Scripcariu

February 27, 2014

alexandra scripcariuCu cine? Nu m-ar mira să aud întrebarea venind din partea ta, cel care citește aceste rânduri. Cu Alexandra Scripcariu. Anii de studenție sunt foarte grei, dar și foarte frumoși. Și de la cine putem afla un pic mai multe despre o perioadă atât de importantă decât de la cei care încă o parcurg. Prima care ne va răspunde la câteva întrebări este Alexandra (19 ani), studentă la Facultatea de Arte vizuale și Design, în cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași.

De ce Universitatea de Arte? Mai exact, ce  te-a făcut să alegi facultatea unde înveți acum?

A.S.: Am ales Facultatea de Arte pentru un singur motiv: am în familie o persoană care a terminat facultatea cu mult înainte de a începe eu liceul. Când mă duceam la ea, vedeam lucrările ei și eram fascinată, așa că mi-am pus  în cap că vreau și eu să învăț să desenez. Din păcate, cu timpul am uitat ce-mi propusesem atunci – fiind foarte mică – iar părinții m-au îndrumat către arhitectură. Când am intrat la Liceul de Artă „Octav Băncilă” s-a comis o mică greșeală: m-am înscris la design fără să-mi spună cineva unde dau sau ce fac. Eu știam doar că trebuie să desenez ce am învățat la pregătire. După doi ani de stat la secția de design, a început să mă pasioneze foarte mult, așa că am ales să continui și la facultate în acest domeniu. Și am trăit fericită până la prima sesiune.

Dar ai ieșit învingătoare din lupta cu examenele. Ne-ai putea vorbi despre vreo experiență interesantă din viața de studentă de până acum?painting

A.S.: Nu pot să spun că am avut vreo experiență atât de interesantă care s-a încheiat. Cred că încă trăiesc experiența asta. Toți anii de facultate sunt o experiență. Nu știu cât de corect este să spui asta, dar așa știu eu să mă exprim.

Ce te inspiră când lucrezi, când cauți să creezi ceva nou?  

A.S.: Inspirație găsesc peste tot, dar mai ales în oamenii cu care vorbesc și care mă  înconjoară. Vorbind cu un om, îmi vin idei, idei care nu mi-ar fi trecut prin minte dacă aș fi stat cu nasul în foi și în cărți.

Dar ai o carte preferată?

A.S.: Cronicile Wardstone. Mă ajută să scap într-o lume în care aș dori să trăiesc. O lume fictivă, cu creaturi magice și acțiune.

Despre muzică și filme….

A.S.: Muzica rock… mă ajută să îmi descarc nervii. Clasică… mă relaxează, o ascult când desenez. Și pop (vechi) sau orice melodie mai comercială până în anii 2004. Mă face să mă simt plină de viață. Dansez, sar și mă binedispune. Și pentru filme… Trilogia Batman. Mă inspiră. Îmi demonstrează că un om obișnuit este capabil să facă absolut tot ce vrea și că se poate lupta cu orice răufăcător care poate face parte din el însuși sau din lumea înconjurătoare. Plus, acțiunea e bună. Și Harry Potter. Nu știu… e Harry Potter.

creatie proprieÎn fine, multă cafea mai târziu, am aflat și ce spune Alexandra despre propria persoană…

A.S.: Vreau să menționez că unele persoane dinafară mă cred enervantă, insuportabilă și copilăroasă, dar dacă ai răbdare cu mine și suporți niște glume imature și perverse, nu o să-ți pară rău că m-ai cunoscut.

Și când am întrebat-o dacă are vreun motto după care se ghidează, am primit două care chiar merită respectate: Când vrei să te dai bătut, amintește-ți de ce ai început (anonim) și Înțelepciunea începe cu mirare (Socrate). Un om când altruist, când egoist, tânăra zâmbește și se uită plină se speranță spre viitor, lăsându-și imaginația liberă.

by Elena Atudosiei

 

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *