De ce l-am admirat pe Adrian Pintea

December 22, 2014

adrian-pinteaPe 9 octombrie, Adrian Pintea ar fi împlinit 60 de ani. Cu această ocazie m-am gândit să scriu un articol despre binecunoscutul actor. L-am descoperit în aceeași perioadă în care începea să îmi placă trupa Iris; el interpreta într-o manieră recitativă melodiile Nu vor/Somn bizar în cadrul proiectului Athenaeum și Un cer pentru doi pentru I.R.I.S. 4 MOTION. Pe albumul Cei ce vor fi apar din nou cele două înregistrări ca un omagiu adus regretatului actor, trecut la cele veșnice.

Cum am început să îl admir? În anul al doilea de facultate i-am studiat pe marii clasici ai literaturii noastre (Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creangă și I. L. Caragiale), am căutat opere citite, din motive de eficiență, dar am găsit și piese de teatru radiofonic, de care m-am îndrăgostit iremediabil. Întotdeauna am fost fascinată de tot ce ține de audio: sunete, acorduri, modulații ale vocii, accente, iar o piesă de teatru ascultată îți poate schimba starea de spirit și te duce într-o lume imaginară, gândită de un scriitor sau de un dramaturg. Pentru mine, teatrul la microfon reprezintă o variantă foarte bună de relaxare și de a-mi îmbogăți cunoștințele de literatură și teatru. Dar să revin la Adrian Pintea. Vocea sa gravă și meditativă a dat viață unor personaje ca prințul Mîșkin, Troilus sau Romeo, cărora le-a adus un aer dramatic, care te face să fii empatic cu felul de a fi și cu disperarea lor. Chiar dacă m-am referit doar la teatrul radiofonic, această observație poate fi valabilă și pentru personajele pe care le-a jucat pe scenă (ca Hamlet, Prospero sau Henric al IV-lea) sau în filme (a fost Eminescu în Un bulgăre de humă).

În ceea ce privește poezia, creațiile eminesciene parcă renasc când sunt rostite de Adrian Pintea și își revarsă misterul universal, caracterul romantic sau filosofic, iar tu, ascultătorul, aproape simți neliniștea unui eu zbuciumat și inadaptat. Undele de tristețe și de melancolie din vocea actorului îmi aduc aminte de fascinația poeților romantici pentru moarte, care se răsfrânge și asupra poemelor de dragoste. Din punctul meu de vedere, Adrian Pintea avea cea mai frumoasă voce masculină, iar poezii precum A frumuseții tale forme, Înger și demon, Revedere, nu ar suna la fel frumos recitate de alt actor.

Nu aș vrea să trec mai departe fără a menționa o informație, pe care am găsit-o într-un interviu de pe site-ul Revistei Teatrale Radio, unde autoarea Annie Muscă scrie că actorul iubea personalitatea și filosofia nemuritorului poet. Poate că datorită acestei admirații lui Adrian Pintea i s-a propus să joace rolul lui Mihai Eminescu în filmul Un bulgăre de humă, care merită o recenzie separată. Voi adăuga doar că nu se putea găsi un actor mai potrivit pentru a-l interpreta pe poet, de la asemănarea fizică și până la voce și felul cum recita. Nu avem de unde să știm cum suna timbrul vocii lui Eminescu, dar Adrian Pintea ne permite să ne imaginăm că poetul avea un glas asemănător cu al lui.

Pe lângă filmul frumoasei prietenii dintre Creangă și Eminescu, Adrian Pintea a jucat în Pădureanca, adaptare după romanul lui Ioan Slavici, în Domnișoara Christina (versiunea din 1992, după nuvela fantastică a lui Mircea Eliade), în seria Iancu Jianu, dar și în producții româno-americane sau în televiziune.

Mi-aș fi dorit foarte mult să îl văd pe Adrian Pintea jucând pe scenă în orice rol, dar mai ales în Hamlet, deoarece Prințul adrian-pintea-eminescuDanemarcei nu a constituit un simplu rol la care visează unii studenți de la teatru, ci o experiență de viață care i-a răsturnat scara de valori, așa cum declara într-un interviu mai vast în Formula AS, în anul 1998: (…) există un moment de grație în viața unui actor, care, dacă-și joacă bine rolul, poate spune liniștit “Hamlet sunt eu!”.

Pe lângă meseria de actor de teatru și de film. Adrian Pintea a fost și regizor – printre altele, a pus în undă piesa de suflet, Hamlet – a fost profesor de actorie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, teza sa de doctorat se intitulează Hamlet sau actorul lucid, publicată în 2002 la Editura All; a fost un cititor avid până la vârsta de 40 de ani, așa cum recunoștea în interviul amintit mai sus și, nu în ultimul rând, a cochetat cu scrisul – volumul de eseuri Pământul americanului, publicat în 1996 la Editura Eminescu, a primit doi ani mai târziu Premiul Luceafărul.

O personalitate complexă precum cea a actorului Adrian Pintea nu poate încăpea într-un singur articol, dar eu am încercat în aceste paragrafe să vi-l reamintesc și să împart cu voi trăirile și emoțiile pe care mi le-a transmis atât prin intermediul înregistrărilor audio, cât și a filmelor în care a jucat.

by Alina Andreea Cătărău

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *