Mă îndoiesc că este cineva care să nu fi citit sau să nu fi văzut măcar o ecranizare a cărții Colind de crăciun (A Christmas Carol, 1843) a lui Charles Dickens. Cine nu a auzit de cele trei spirite ale Crăciunului, care l-au făcut pe Scrooge să devină un om blând, când înainte îi făcea concurenţă lui Grinch? Şi da, menţionez de acum că este o poveste moralizatoare, dar asta nu înseamnă că nu e un mic giuvaier. Descoperim în ea mai multe faţete, printre ele şi o poveste cu fantome, critică socială şi o descriere a vieţii în Londra; da, scopul final este moralizator, dar nu se pune accent pe doctrina religioasă, ci pe valori precum familia, prietenii, fericirea şi generozitatea. Dickens subliniază iar şi iar cât de important este ca cel mai înstărit să-i ajute pe cei mai puţin norocoşi. Îmi pot închipui cam câte ironii au fost direcţionate spre el din această cauză.
Cei care nu ştiu despre ce este vorba în Colind de crăciun sunt invitaţi în primul rând să-l cunoască pe Ebenezer Scrooge, el fiind cel în jurul căruia gravitează acţiunea: „Bătrânul cămătar era un zgârie-brânză care ştia să înhaţe puternic prada -…- Tăios ca o lamă de cuţit, al cărei oţel n-a făcut să ţâşnească niciodată o scânteie generoasă, era tăcut, închis în sine şi singuratic ca o stridie. -…- O gheaţă albă îi acoperea mereu capul, genele şi bărbia ascuţită şi nervoasă. Îşi purta pretutindeni temperatura sa sub zero” (p 6). Nuvela începe într-un mod aparent ciudat, cu precizarea morţii partenerului său de afaceri, Iacob Marley. Vom afla că el (mai bine spus spectrul său, captiv în lanţuri făurite de propriile lui fapte) este cel care anunţă „colindătorii”.
Avarul Scrooge are posibilitatea să se schimbe după ce este vizitat de cele trei spirite. Fantoma Crăciunului trecut îl poartă prin amintiri îngropate în răceala propriului suflet, în vremea când era un copil trist şi mai apoi un tânăr sărac, dar îndrăgostit şi vesel. Pe măsură ce timpul trece, Scrooge e prins de dorinţa de a fi bogat şi pierde nu doar femeia iubită, ci şi orice urmă de compasiune. Fantoma Crăciunului prezent vine să întărească ideea că o familie săracă este mai bogată spiritual decât cei ca protagonistul nostru. În fine, Fantoma Crăciunului viitor pare să fie moartea care şi-a lăsat coasa acasă; e lesne de înţeles că ea întruchipează teama de moarte, care are cel mai greu cuvânt de spus în transformarea aproape neverosimilă a lui Scrooge.
Recunosc că nu am reuşit să schiţez propriile portrete ale personajelor pentru că aveam în minte feţele actorilor din filmul din 1999 (ecranizare fidelă, la fel ca cea din 2009). În schimb, când era descrisă Londra aveam senzaţia că am în faţă un imens tablou pe care erau pictate treptat scene care de care mai vii şi eu puteam să mă pierd în mijlocul mulţimii ce se pregătea pentru crăciun. De 
altfel, întreaga acţiune a nuvelei e concentrată în seara de Ajun… în dimineaţa de crăciun (al cincilea cântec) Scrooge e deja un om schimbat, gata să-şi plătească vechile datorii.
Ştiind deja de câţiva ani deznodământul, nu am avut parte de suspans, dar plăcerea lecturii în compania unei căni de vin fiert nu a lipsit. Nu ştiu cât de mult cititorii de azi ar mai ţine seama de sfaturile (directe sau indirecte) oferite printr-un text victorian; cert e că nuvela a avut un impact major asupra societăţii engleze din mijlocul secolului al XIX-lea şi poate fi citită măcar pentru frumuseţea ei acum, ca şi în trecut şi – mai mult ca sigur – în viitor.
Doctor Who – A Christmas Carol (trailer)
by Elena Atudosiei
[…] Christmas Carol (Romanian review). At least that’s what I feel like reading (or watching) at some point in […]