Cartea ființelor imaginare

February 10, 2014

Nu-mi este niciodată ușor să mă hotărăsc asupra unei cărţi pe care să o (re)citesc, dar mi-a sărit în ochi un volum pe care îl am în bibliotecă de câţiva ani. Nu e vorba de un roman sau de poezii; am putea spune că e o carte ce deschide drumul către o puzderie de poveşti încă de la începuturile culturilor. Vorbesc despre Cartea fiinţelor imaginare a lui Jorge Luis Borges; şi, înainte de a merge mai departe, vreau să menţionez faptul că volumul e scris în colaborare cu Margarita Guerrero, deși nu prea îmi dau seama care a fost contribuţia ei.

cartea fiintelor imaginare

Cartea a fost publicată pentru prima dată în 1957, titlul primei ediţii fiind Manual de zoologie fantastică; acesta a devenit mai apoi El libro de los seres imaginarios (The Book of Imaginary Beings…în caz că o vrea cineva în engleză). Între coperţile ei sunt aduse împreună 116 creaturi (rod al imaginaţiei umane, sau entităţi „stranii, izvodite de-a lungul timpului de fantezia oamenilor”, cum însuşi autorul le descrie), unele mai mult decât cunoscute (cum sunt dragonii, zânele, himerele sau pasărea Phoenix) şi altele cu nume mai puţin sonore (a auzit cineva de fastitocalon?). Şi dacă majoritatea îşi datorează existenţa conştiinţei colective, sunt şi câteva creionate de autori precum Poe, Kafka sau C.S. Lewis. Şi iată cum arată animalul visat de Poe:

Să tot fi fost lung de trei picioare şi înalt de şase degete; cele patru labe, scurte şi cu gheare ascuţite, de culoarea purpurei, erau din ceva asemenea coralului. Părul era aidoma, mătăsos şi perfect alb. Coada ascuţită, ca de şobolan, să tot fi avut un picior şi jumătate lungime. Capul era ca de pisică, cu excepţia urechilor pleoştite, ca de dulău. Dinţii erau la fel de purpurii ca şi ghearele.” (p 29)

Întotdeauna mi-a făcut plăcere să citesc dicţionare de simboluri sau cărţi despre fantastic în general şi am observat că mai toate sunt scrise obiectiv şi uneori… sec. Cărţii de faţă nu îi lipseşte obiectivitatea, dar se simte deseori implicarea autorului; chiar şi informaţiile banale ne atrag atenţia mai ales datorită unui plus de ironie. Borges ne trimite către o multitudine de surse (de la literatură până la religie) şi ne poartă prin culturi din toată lumea (printre ele: egipteană, chineză, greacă).

Spre deosebire de un simplu dicţionar, fiinţele nu sunt prezentate în ordine alfabetică, descrierile ocupă de la un paragraf până la două pagini (sau un pic mai mult) şi textul alternează cu imagini  care de care mai ciudate. Ce pot spune însă că m-a enervat: am găsit mult prea multe pagini goale, dar asta nu din cauza autorului… deci să zicem că e un minus ce poate fi trecut cu vederea.

În fine, cred că am citit deja volumul în întregime de câteva ori, dar niciodată cap-coadă; am putut mereu să îl iau de pe raft şi să-l răsfoiesc fără nici o grijă, apoi să îl las iar deoparte pentru câteva zile sau săptămâni. Târziu, când în sfârşit am citit scurtul prolog, am descoperit că acesta e şi sfatul lui Borges pentru cititori: cartea „nu e menită unei lecturi de la cap la coadă. Cei curajoşi am dori s-o frecventeze la fel cum s-ar amuza cu schimbătoarele forme figurate de un caleidoscop”. Am avut o singură tentativă să o citesc pe toată aşa cum aş citi un roman, dar m-am plictisit repede; când am ales doar fragmente, am avut posibilitatea să-mi dau întâlnire (imaginară, bineînţeles) cu fiecare creatură în parte şi să o văd mereu cu alţi ochi.

În final vă las un fragment în care e descrisă Lilith, prima soţie/ femeie a lui Adam: „Lilith a încetat să mai fie şerpoaică, devenind duh al nopţii. Uneori e un înger ce guvernează procrearea bărbaţilor; alteori e demonii care-i atacă pe cei ce dorm singuri sau pe cei care hălăduiesc pe drumuri. În imaginarul popular, e îndeobşte o femeie înaltă şi tăcută, cu negre plete în vânt” (p 161).

by Elena Atudosiei

Tags: , , , , , , ,

One Response to Cartea ființelor imaginare

  1. dictionar de mitologie slava | eLitere on March 4, 2014 at 7:41 am

    […] am scris recenzia pentru Cartea ființelor imaginare a lui Borges, am ținut să repet sfatul autorului: a nu se citi toată cartea într-o singură […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *